fbpx

Catalog de arhetipuri

C

Cartea fiintelor imaginare – Jorge Luis Borges in colaborare cu Margarita Guerrero

Citind cartea asta mi-am adus aminte de un film pe care le-am vazut acum vreo zece ani. Muntele Lunii ii spunea si prezenta expeditia lui Burton in cautarea izvoarelelor Nilului. Pentru ne-borgesieni, o sa spun ca acest Burton este un personaj care l-a fascinat mult pe Borges – traducator al celor O mie si una de nopti, spadasin, poet, explorator. Intr-un fel, un opus al lui Borges, care era mai degraba omul bibliotecilor decat al expeditiilor.

In filmul asta, expedita lui Burton da la un moment-dat peste un trib al carei capetenie doreste sa ii invete intelepciunea. Si incepe sa le explice totul sub forma unor liste: un barbat trebuie sa fie viteaz, sa aiba o sulita cu varf de otel si sa omoare un leu; un copil trebuie sa culeaga fructe, sa alerge si sa cante cantece; o femeie trebuie sa faca asta si asta si asta. Si tot asa despre fiecare lucru. Scena asta mi-a ramas foarte bine in minte, desi nu mai stiu exact care erau actiunile cvasicontabile pe care trebuie sa le faca fiecare. Dar idea conteaza – existenta ca un catastif de chestii care trebuie bifate.

Cred ca pe langa mania mea combinatorica, am si o pasiune pentru liste. Pentru multimi. Adunaturi de lucruri de acelasi fel. Colectii.

Iar un bestiar de fiinte fantastice scris de Borges nu este o colectie oarecare. E o tratatie de exceptie. O intoarcere in copilarie, dar in acelasi timp si un prilej de delectare intelectuala subtila – e chiar misto sa observi temele recurente ale lui Borges: oglinzile, dragonii, capetele, fapturile care iau nastere in vis, Dante si Vergiliu, de Quincey, fascinatia lui pentru combinatorica, misticismul diferitelor religii, incertitudinea naratoriala.

Si mai e pura placere de de a citi despre cele mai ciudate dihanii pe care si le-au inchipuit oamenii. Si de a lectura notele subtile ale autorului. Citind respectivul bestiar, faci o excursie scurta in toata cultura – atat cea occidentala dar si cea orientala, cu predilectie cea chinezeasca.

Nu este, in mod sigur, cea mai buna carte a lui Borges. E mai degraba un divertisment literar intr-o cheie minora, care are insa aluzii misto catre restul operei.

Si mai este si un obiect frumos: o carte cartonata, cu foaia alba si ilustratii interesante. O lectura usoara, chiar cu tuse de umor, dar plina de istorie culturala. Mi-a placut capitolul despre zane – aparent denumirea spaniola “hada” are aceasi etimologie ca si “fata” din romana, vin ambele din latinul “fatum”(soarta). Interesant mod de a privi lucrurile, nu?

Later update: Chiar daca este o opera minora, are aceasi caracteristica ca toate operele lui Borges. Infinitul. O poti citi de 100 de ori, de la coada la cap, sau pe sarite, si nu o sa te plictisesti niciodata. Mai gasesti cate ceva tot timpul, pentru ca este extraordinar de bogata in idei si referinte culturale.

About the author

1 comment

  • […] Mi-au placut ilustratiile lui Felix Aftene, un artist iesean. Sint vreo 30, alb-negru din pacate, sau poate ca nu e pacat, ca parca arata mai a „manuscris” asa… Cu atit mai mult cu cit unele sint compozitii cu litere, cifre, stersaturi etc. de zici ca au fost desenate pe foi uzate de prin casa (apreciati, va rog, limbajul meu de critic de arta!). Potrivit, mi se pare mie, pentru Borges. Cum nu ma pricep de nici o culoare la arta plastica (de data asta apreciati-mi prudenta exprimarii!) o sa va trimit la articolul „Mondogonia lui Felix” de Corneliu Antim, din ZF, din care spicuiesc: „Felix Aftene dovedeste aptitudinea, destul de rara in bransa lui, de a plamadi o lume imponderabila, un fel de metamaterie vie si exponentiala acelei reale si alienante, pe care o investigheaza si o destructureaza cu savoare chirurgicala, pentru a o recompune apoi dupa criterii proprii.” In fine, daca nici voi n-ati inteles nimic din asta, ca si mine, uitati-va pur si simplu la galeria lui online. Scrie si la catastif despre cartea asta, cam ce-as fi scris si eu, asa ca duceti-va de vedeti. “Citind respectivul bestiar, faci o excursie scurta in toata cultura” zice Catalin si, da, si asta e dragut la ea, un fel de crash-course, cam ca Legendele Olimpului de pe vremuri, dar nu e totusi foarte safe de dat la copii, ca astia micii cred tot si pe Borges nu e bine sa-l crezi intotdeauna. Dar un adolescent care n-a mai vazut un borges ar putea foarte bine sa inceapa de aici. Daca e un adolescent care l-a devorat pe Harry Potter pina de curind, cu atit mai mult, o sa-l intereseze pe bune. Pacat ca nu citeste blogul asta nici un adolescent! Mi-ar placea sa predau acu’ literatura la clasa a noua… Imi imaginez ca ar iesi o lectie frumoasa… Le-as desena pe tabla niste sageti care sa duca la Dante, la Homer, la Ibsen… Mai bine nu, poate i-as plictisi de moarte Ce e naspa e ca e destul de scumpa, da’ daca a iesit, tot vorba lui Catalin, “un obiect frumos”, na, ce sa faci, obiectele frumoase costa. P.S. Am fost incintata sa constat ca ma descurc sa citesc in spaniola! Invatasem ceva pe vremuri dar m-am lasat, de lene. Traducatoarea a avut amabilitatea sa lase in original citeva pasaje (versuri, de exemplu) a caror versiune in romana e trecuta la notele de subsol. Tot asa a lasat titlul “Brownies” uneia dintre povestioare, explicind mai jos ca in romana ar putea fi ceva gen “Cenusarel” – o solutie foarte buna pentru toata lumea, respectuoasa cu textul si folositoare cititorului care nu stie engleza. Nice. […]

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta