Jeff Vandermeer – Transformarea lui Martin Lake
Daca nu ma insel prima utopie populara (as opposed to utopiile filosofice de tipul Republica, Civitas Dei, etc) e un cantec irlandez despre un sat de pe partea cealalta a unui lac, unde oamenii au ce manca tot timpul anului, toate femeile sunt frumoase si dragastoase si nimeni nu trebuie sa munceasca. E o chestie de prin Evul Mediu, dar nefiind un specialist (si fiind si lenes la ora asta, pentru ca nu despre asta vreau sa scriu) nu pot da numele.
Apoi s-a practicat utopia de tip natiune/stat. Gulliver calatoreste si descopera state complet diferite de tipicul european. Obiectul fascinatiei era statul. Spiritul Legilor al lui Montesquieu e un alt exemplu.
Iar mai apoi pe la inceputul secolului douazeci, statul s-a transformat in planeta, logic. Planeta SF (ca la Asimov and co.) si planeta mitica (ca la Tolkien and co.)
Acum parca lucrurile se schimba iar: toposul tinde sa devina orasul. Megalopolisul de preferinta. Si chestia asta e valabila si in zona mainstream: ce sunt Seinfeld sau Sex and the City decat niste fresce new yorkeze.
Si in zona asta fantastica lupii tineri si revolutionari incep sa se razboiasca cu conservatorii agrarieni – fii lui Tolkien. Diagrama metroului inlocuieste harta tinuturilor. Orasul vs. country-side cu castel pe el. Tehno-rave vs. folk. Servicii si post-industrial vs. agrar/manufacturier. Valori individuale vs. valori de specie . (Apropo de asta, mi-a placut tare declaratia lui China Mieville care explica ca la Tolkien – patriarhul conservator prin excelenta – persoanjele sunt determinate de rasa in care se nasc. Un elf va fi intotdeauna frumos si bun pana la sacrificiu suprem, iar un orc va fi incapabil sa isi schimbe natura lui ticaloasa care este scrisa in codul genetic). So: bun/rau absolut vs. relativism moral.
Apropo de Mieville, individul este un socialist militant recunoscut. A scris si o lista cu cartile SF&F pe care un socialist ar trebui sa le citeasca. Si tot el e cel mai cunoscut autor care a utilizat megalopolisul fantastic ca fundal pentru lucrarile sale.
Inca o chestie despre orase si termin. Cred ca orasul devine noul decor in tot mai multe productii culturale (mai mult sau mai putin de consum) pentru ca:
 1. orasele tind sa concentreze din ce in ce mai multa putere economica si politica (se zice ca guvernatorul de Tokyo este cel mai puternic om din Japonia – mai tare ca prim-ministru, in Arizona peste 80% din populatie se afla in zona Phoenix si procentul o sa creasca la peste 90% in urmatorii 10 ani)
2. astia urbanii incep sa faca regulile (sau macar sa taie o bucata zdravana din pizza consumeristica) – deja exista procente mari de tot in marile orase de oameni care petrec mai mult timp in oras decat acasa, care nu au genul de consum familial traditional, care au alt cos zilnic, care practica alt entertainment si utilizeaza alte canale de informare decat familia patriarhala)
3. avangarda e urbana prin definitie (urbana, artistica, tehnologica)
Din pacate bag seama ca iar am luat-o razna in papusoi si am uitat sa scriu despre nuvela lui Vandermeer, luandu-ma cu introducerea la orasul Ambergris pe fundalul caruia se desfasoara povestea. Asa ca o sa scriu un post separat (zero introducere).
