ou

ou

bolta.jpg

Dintr-un ou într-unul mai mare
la nesfîrşit te naşti, nezburată
aripă. Numai din somn
se poate trezi fiecare, –
din coaja vieţii nici unul,
niciodată.

sau poate

Cast a cold eye On life, on death. Horseman, pass by!

About the author

3 comments

  • No marble, no conventional phrase…
    nimic nu imi pare conventional pe blogul tau…
    iar pastrarea “teoriei generale a obligatiilor” m-a facut sa zimbesc – e una dintre cele mai faine materii din dreptul invatat la facultate, cea mai “logica” si cea mai “carteziana” si cea mai ignorata in practica instantelor cu care ma confrunt zi de zi…
    stii, singurele carti adevarte imi par cele pe care treci in carne, al caror continut trece cumva, usor usor, pe nesimtite, in vene, nervi si in limpezimea ochiului cu care intimpini fiecare zi…
    in mic asa pare sa fie si cu “cartile profesionale” (gen t.g.o.) Este ceva roman, luminos si linistitor in astfel de materii, aparent aride si neplacute. Insa, cind dai peste “miezul lor fierbinte”, asemeni lui N.Steinhardt – esenta dreptului se bazeaza pe curajul fizic in fata mortii -, cind descoperi valorile care ordoneaza si verrticalizeaza din subteran astfel de domenii, te gindesti ca poate a meritat sa zabovesti pe paginile din tgo lui statescu, birsan sau pop sau deak

    ma tem ca prima mea postare e destul de conventionala, asa ca renunt si la “marmura” 🙂

  • @acidalia Multumesc mult. Sunt vanitos, stiu, dar sunt unele comentarii facute din cuvinte nestereotipe care te fac sa-ti spui ca scrisul asta nu e un act complet gratuit. Ca totusi poate sa faca sa atinga sufletele. Macar un pic, o parere doar.

    Cand am vazut fotografia pe flickr, mi s-a parut inspaimantator de frumoasa. Bolte oglindite in ele. Am simtit intr-un fel ca seamana cu optiunile noastre in viata. Sa ne invartim pe aceiasi curba, vazand alte le in fata, stiind ca sunt acolo, dar fiindu-ne imposibil sa iesim de pe orbita noastra, complet statici, sau sa trecem printre bolte, zicandu-ne ca sunt arce triumfale construite pentru noi, pentru glorificarea noastra, sa mergem calare trufasi, lipsa pasiunii e o trufie, dar si pasiunea e o trufie, pana la urma poate existenta e o trufie, sa mergem asadar drept inainte, bagand de seama boltele, acceptand ca sunt frumoase, dar dorind in primul rand sa vedem ce e la capat.

    Sunt doua puncte de vedere echivalente din punct de vedere moral. Pana la urma tin de structura noastra interioara, as spune dar ca as crede pe deplin in lumea ideilor. Unii curg, altii contempla curgerea. Sau poate punctele asta nu sunt complet dialectice (intentionam sa scriu dihotomice, dar mi se pare un cuvant teribil de crud). Poate ca intr-o zi, ei, cei care au trecut calare pentru ca trebuiau sa fim altundeva, vor reveni sa se renasca mai profund intre bolte.

    PS Imi cer scuze ca iti raspund atat de tarziu.

    @jen Nu stiu. Si sincer as dori sa nu stiu, pentru ca imaginea e probabil mai frumoasa ca realitatea. Avea Kadare un pasaj pe tema asta in Palatul Viselor – cei care se hranesc cu vise isi pierd apetenta pentru realitatea terna.

    @octav – Iti multumesc pentru comentariu. Nu e deloc conventional, pe bune. Sunt rari oamenii care cred in pasiune – mai ales in pasiunea pentru ceea ce fac pentru a-si castiga painea cea de toate zilele. Mi se pare ca prea multi dintre oameni spun “e doar munca de zi cu zi. eu sunt mai bun. fac asta doar pentru ca trebuie, dar adevarata mea vocatie e alta” Multi spun doar asta, insa nu au o adevarata vocatie, sau nu au energia sa o urmeze.

    Sa iti spun un secret. Adica nu e un secret, ci mai degraba un lucru pe care nu am apucat sa-l scriu aici. Nu am ales dreptul de frica deciziilor morale prea dese. De frica coruptibilitatii. Mie imi plac lucrurile in care nu trebuie sa fi pus la incercare continuu, pentru a-ti dovedi fibra morala. Nu sunt un erou. Mi-ar placea sa fiu vazut doar ca un vorbitor (nu un vorbaret) si un om bun.

  • Da, ai dreptate, ceea ce am citit, pentru mine ÅŸi pentru alÅ£ii poate, nu este o pierdere de timp postând o parte din gândurile tale.
    Da, viaÅ£a este aÅŸa planificată, ca fiind o scară pe care sufletul doreÅŸte să o urce să ajungă în vârful ei, este greu prin contemplaÅ£ie, trebuie să te laÅŸi să curgi pe val chiar dacă te izbeÅŸti cu capul de stânci…ai ÅŸansa să te ” trezeÅŸti ” din somn să te visezi zburând…ce ne-am face fără vise ? uneori ele pot deveni…. realitate 😉
    Cu toate că toate datele legate de mine ar trebui să reflecte o persoană serioasă…nu m-am putut abÅ£ine să nu fac comentarii
    chiar dacă mi-am propus-o 🙁 ÅŸi asta pentru a-Å£i întări convingerea că scrierea nu este un act întâmplător, nu oricine
    are ÅŸi harul de a reda în cuvinte sensuri ascunse….ÅŸi voi continua la… ” poveÅŸti diferite ” ;))

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta