fbpx

Post despre parfumuri

P

Pusesem cam acum vreo luna un post despre parfumuri, promiteam sa scriu despre cele care imi plac mie, dar pentru ca m-am luat cu altceva, nu am izbutit pana acum sa scriu.

Imi plac parfumurile pentru ca sunt stratificate. Ca si cartile. Sau ca muzica buna. Pentru ca exista subtilitati. Pentru ca poti sa te fortezi sa mirosi mai in profunzime, sa simti nuantele. Si pentru ca poti sa citesti despre un parfum – sa vezi ce contine si ce le inspira altora. Din punctul asta de vedere cea mai tare resursa este basenotes.net, cred. Nu sunt un maniac, totusi. Mi-ar fi frica sa fiu un maniac.

Asadar, diminetile imi place L’Eau d’Issey. Si asta de ani buni. E citric, dar nu in sensul simplist; are substanta – de multe ori mi se pare cremos, de multe ori simt mirosul de crini, sau de nuferi, si apoi cand, dupa nuantele florale, intra  si cele de mirodenii/lemnoase, ceva mai tari si in acelasi timp mai subtile, e chiar extraordinar. Fireste, poate ca e destul de popular, dar eu la asta m-am fixat pentru 80 la suta din zile. Mi se pare ca o plimbare relaxata printr-o livada cu tei, iasomii si lilieci, dimineata, dupa o ploicica de de vara (asta e visul meu in materie de imobiliare).

In rest, imi plac L’eau par Kenzo – citric/acvatic, foarte fresh, foarte recognoscibil, foarte curat, dar poate un pic cam bidimensional – si Echo de la Davidoff – asta poate parea bidimensional, insa nu este: devine chiar foarte potolit, cozy, mellow, in notele finale, desi incepe foarte metalic/sintetic/spicy/chiar un pic strident . Imi place atunci cand sunt cam obosit – imi da un boost de energie (fireste, e autosugestie). Echo asta are si o sticla foarte misto.

 Am uitat sa scriu despre L’eau blue de Issey – e bun dar e prea albastru (pentru oamenii aia cu tricouri polo, un pic prea arogant  ) – il prefer pe fratele lui mai mare, totusi. Dar nu neg ca sunt zile in care imi place.

Cat priveste alea mai formale (desi, slava Domnului ca nu trebuie sa merg prea des la chestii formale), avem Salvatore Ferragamo care e foarte bine definit (la limita intre casual si formal) – cu notele alea de inceput de grepf si de frunze de smochin (mirosul de frunze de smochin este la asta trade-markul, se recunoaste dintr-o mie, si imi aduce aminte de vremea cand eram mic si mergeam la o matusa la curte, care avea un smochin), care se imbina misto cu notele profunde lemnoase-moscate.

Si am lasat pentru sfarsit cel mai bun lucru. De care unii poate nu au auzit: Basala Shiseido . Daca diavolul s-ar apuca de parfumerie si ar vrea sa-l corupa pe Faust, ar veni cu Basala. Este magic. Este dark. Miroase in fiecare zi altfel: a ceai, a menta, a mirodenii, a piper, a lemne pretioase, a feriga, cateodata chiar a vant de citrice, sau a plaja si scoici. E generos si trufas in acelasi timp. Si sentimental si ticalos si uber-classy. Si pot sa pun aici tot felul de atribute si ar merge. Dar nu ar folosi la nimic, de fapt. E dincolo de cuvinte. Asta e pontul meu pentru voi, daca vreti sa incercati ceva misto.

About the author

6 comments

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta