1. La unu noaptea am ajuns acasa dupa 24 de ore de drum (din momentul plecarii catre Narita pana cand am descuiat usa casei mele.
Din pacate, pisica era moarta de inanitie – jokin’, nu am nici o pisica 🙂
2. O parte din suflet chiar mi-a ramas acolo. Si o parte anul trecut. Deci trebuie sa ma intorc si sa le caut. Si poate mai las o parte. Cred ca mai degraba asa se va intampla (casa intotdeauna castiga la numere mari, cum zicea un trader)
3. Pe drum am bloguit (si twitter-like si mai pe lung) cam vreo sapte pagini. Offline ca nu aveam wireless decat pe telefon si nu stiu cum sa leg telefonul de my-new-preciuos-blac-macbook.
4. Am descoperit un parfum misto ieri. De fapt deja am blogat despre asta offline – asa ca pun si postul ala in curand.
5. Am scris chiar si despre concertul Roger Waters.
6. Stateam si ma gandeam la copiii japonezi si mi-am dat seama ca peste tot, cu cat parintii sunt mai chinuiti cu munca cu atat isi iubesc mai mult copii si fac mai multe pentru ei. D-aia sunt adolescentii japonezi atat de colorati – pentru ca parintii lor vin noaptea la noua cu metrourile de la munca, si dorm pe ei. Multumesc, mama si tata.
7. La masa de vreo 200 de dolari tacamul (cu vinurile), Hatakata-san imi explica ca locul asta e doar de figuri pentru occidentali si ca rar apuca sa manance o vita atat de buna. El vine la munca cu metroul si i-a cedat locul de parcare traderului wizkid belgian. Vine la opt dimineata, pleaca la opt seara. Asa sunt ei, nu spun povesti cu Dromihete&Lisimah si modestia, harnicia, ospitalitatea si onestitatea romanilor si a stramosilor lor.
8. Daca tara asta chiar va muri, eu nu voi emigra in Congo, ci in Japonia. Dar vreau si am tot interesul sa nu moara. Sa fim mandri de ceea ce este aici.
9. Si ca tot e vorba de exporturile romanesti in Japonia, cele mai multe fete din girlies bars din Roppongi (zona mai sleazy pentru occidentali and fun) sunt romance. Si sunt considerate o marfa de calitate foarte buna.
10. Guys@work, e noua acum si ajung si eu pana in zece. Mai am un pic de despachetat si trebuie sa imi procur o cafea pentru ca sunt cam chiaun. Stiu, un japonez nu ar fi bagat textul asta.
pentru twitter mobil vezi pe aici: http://mobicritic.com/2007/04/16/tiny-twitter-best-free-mobile-app-of-the-day/
pentru mobile internet via telefon&mac:
1. activezi bluetooth pe ambele, le faci sa se vada; din meniul de la mac de bluetooth, dupa ce ai adaugat device-ul, ii poti seta (configure) sa il folosesti ca punct de acces internet, caz in care alegi driverul si ceva setari de net de la operatorul mobil (de pilda vodafone – http://www.vodafone.ro/personal/asistenta-clienti/asistenta-online/internet-si-date/gprs/)
daca ai driverul bun – uneori mai trebuie sa sapi prin configurari), poate iti va merge – la mine e destul de nedeterminist, i never know what i’m gonna get…
“Stateam si ma gandeam la copiii japonezi si mi-am dat seama ca peste tot, cu cat parintii sunt mai chinuiti cu munca cu atat isi iubesc mai mult copii si fac mai multe pentru ei.”
Sau e invers, Catalin? Cu cat isi iubesc mai mult copii se chinuie mai mult cu munca pt a putea face mai multe pentru ei?
Si eu le multumesc alor mei.
Alex, multam pt. tipsuri.
Andrei, ai dreptate, eo dubla directie. 🙂