fbpx

Povestirile unui domn

P

Astazi am cunoscut un domn al literaturii. ☺
Un om firav, intre doua varste de la care am cumparat cateva carti – un Gog (il am, dar cine stie cine ar putea sa il vrea), Razboi si Pace – pe care spre rusinea mea nu l-am citit pana acum, cinci volume din Legendele Regelui Arthur si inca vreo patru carti – Durell – Cvartetul din Alexandria, o istorie biblica, etc

M-am intalnit la metrou cu domnul respectiv si am vorbit mai mult de jumatate de ora. De fapt mai mult a vorbit el – si asta spune ceva, tinand cont ca sunt individ egocentric caruia sunetul propriei voci ii este mai drag decat orice muzica. ☺

Sa va zic ce am aflat:
1. Arghezi dadea autografe lungi. Chiar daca nu ii erai prieten apropiat, iti scria ceva original, inteligent si unic pe carte. Si era generos, ceea ce inseamna ca cota sa pe piata de autografe nu este asa mare. Era un lucrator, asa zicea distinsul anticar.
2. In schimb cotele zgarcitilor sunt mult mai mari – raritate, domnule.
3. Bacovia si Sadoveanu erau si zgarciti si stereotipi: “Cu drag”, “In amintirea etc”
4. La un moment-dat, domnul nostru a gasit o carte pe ocazii pentru care a fost singurul licitator. Eugen Ionescu – Elegii pentru fiintele mici, scoasa la o editura obscura, in perioada interbelica. Prima carte a lui Ionesco. Care, asa cum era descrisa de cel care o ofera spre vanzare, o persoana din Petrila, continea niste mazgalituri caudate. Incepeau asa “pentru Eddie si Leti, prieteni de suflet…. “ si se continua foarte frumos vorbind despre seri cu discutii si despre amintirile acelor seri de discutii. Autograful lui Ionescu pentru Letitia Papu, marea sa iubire de tinerete, si pentru fratele sau, Edgar. Domnul nostru cumparat-o pe 300.000 lei. Si a descoperit ca mai continea 4 ilustratii in penita facute de Ionesco, avand nume fatasmagorico-suprarealiste: minotarul, etc
5. Domnul nostru cumpara bibiloteci intregi, arunca cartile proaste, le vinde doar pe cele in stare buna (si pot certifica ca cele cumparate de mine sunt intr-adevar impecabile) si mai pastreaza anumite raritati.
6. Dintre aceste comori mi-a enumerat poeziile manuscrise ale lui Nichita, carti postale scrise de Caragiale, opera acestuia in prima editie, Almanahul Romania Juna, editia prima a lui Eminescu, precum si multe altele.
7. Mi-a povestit de bizonii care se inghesuie sa cumpere Pavel Corut, desi el in semn de dispret pune un prêt de pornire derizoriu.
8. Mi-a povestit cum un astfel de bizon l-a contactat la 1 minut de la finalizarea licitatiei insistand sa o ia cat mai repede si temandu-se sa nu piarde pretioasa carte.
9. Mi-a povestit de o doamna care voia sa cumpere Cvartetul din Alexandria (aparut intre timp si la Polirom) si l-a castigat cu 40.000 lei vechi. Cum a venit cu taxiul si a vrut sa-i ofere un million, bani pe care domnul nostru i-a refuzat, spunandu-i ca 40.000 lei este suficient.
10. Mi-a povestit despre antipatia sa pentru Gelu Naum, care a scris si poezii pentru partid.
11. Mi-a povestit despre faptul ca autograful lui Labis este foarte rar pentru ca intre momentul aparitiei primului volum si cel al calcarii sale de tramvai a trecut putin timp.
12. Mi-a vorbit de faptul ca la inceput avea mustrari de constiinta cand oamenii porneau sa supraliciteze pe o carte gandindu-se ca el poate sa faca rost relativ usor de un alt exemplar.
13. Mi-a promis ca ma ajuta sa reperez un Arhipelagul Gulag si O zi din viata lui Ivan Denisovici (pe care am dat-o si nu s-a mai intors inapoi)
14. Ma mai gandesc ce carti am dat si as dori sa le recitesc (sunt cateva, dar nu mai stiu acum)
15. Mi-a vorbit despre o carte veche cu litografii frumoase ale unui anume Grossman (sper sa fi retinut bine)  – nu retinusem, era Grandville – care este considerat un fel de antecessor spiritual al suprarealismului
16. Mi-a spus si cu cat a revandut “Elegii pentru fiintele mici”. 50 de milioane de lei
17. Era multumit de okazii.ro si de sistemul acesta cu licitatii – imi povestea fascinat de modul in care uneori oamenii ajung sa se bata in preturi, sau cum daca el intelege sa isi exprime optiunile estetice sau profesionale prin pretul de inceput al licitatiei – cum incepe la Paunescu de la 0.5 ron pentru ca este un porc fals-poet (complet de acord), cum scoate la vanzare o carte la un pret mult mai ieftin daca vede ca cineva a scos aceasi carte la un pret care este in mod artificial umflat etc.
18. Si mai mi-a povestit despre Nichita (in casa caruia fusese de doua ori – domnul fiind absolvent de filologie) si despre felul in care isi scria autografele (mi-a vorbit de un autograf frumos pe care il daduse lui Vianu – sper sa tin minte – o poezie intreaga doar pentru el, autograf pe care el in vanduse in epoca in care nu-i placea Nichita, pe care acum insa il recunostea ca marele poet al epocii).

Asadar, daca aveti chef de carti si de cateva povestiri frumoase, stiti ce trebuie sa faceti.

Va multumesc, domnule ioanid.

About the author

4 comments

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta