fbpx

Raftul cu ultimele suflari

R

Raftul cu ultimele suflari – Aglaja Veteranyi

Mi-a placut “De ce fierbe copilul in mamaliga” si am zis sa citesc si cealalta carte a Aglajei Veteranyi. Ce urat suna “cealalta”, pe cuvant. Practic – doua carti micute, de cate o suta si cateva pagini, o viata de om. S-a sinucis imediat dupa ce a terminat “Raftul…”. Sunt autori la care trebuie sa te chinui multe luni ca sa le citesti opera. Sunt autori mari pe care nimeni nu i-a citit in intregime, poate doar specialistii: Dostoievski sau Shakespeare, de exemplu. Aglaja Veternanyi a scris doua cartulici dupa care s-a sinucis. Fiecare cu destinul lui.

( Marturisesc ca nu stiu sa scriu despre moarte. M-a speriat dintotdeauna. Cand am descoperit ca oamenii mor, cu totii, am fost deprimat un an. Si nici acum nu sunt sigur ca toti mor. Desi toate dovezile merg in directia asta 🙂 )

“Raftul…” e o carte mica, despre viata si despre moarte. Mai ales despre moarte. Porneste de la moartea matusii. Si continua serpuit cu viata nepoatei, a mamei si a matusii. Pe langa care se perinda oameni si locuri. Si se intorce din nou la moarte. Zguduitoare prima parte despre spitale si moarte, si cruzimea cristalina, aseptica, obiectiva, profesionala a felului in care se vede moartea. Inspaimantatoare. Daca “De ce fierbe copilul…” avea multe pasaje spumoase, usurele, “Raftul…” e mult mai dark – toate tablourile colapseaza catre moarte. Liste lungi de obiecte, in loc de reverii suprarealiste. Putine planuri, multe pofte. Starea autoarei se simte in fiecare pagina. Si tinde sa te contamineze.

Dar nu prea am chef sa scriu prea mult despre cartea asta. E prea personala. Moartea e ceva intim. Destainuirile despre moarte se spun cel mult unei alte persoane. Moartea e obscena cand apare in procesiuni magnifice. (Desi marturisesc ca imi place obiceiul tiganesc de a-si duce mortii la groape cu o fanfara). Disecarea mortii e obscena.  Dumnezeu colectioneaza ultimele suflari ale mortilor si le pune in biblioteca sa personala, spune autoarea pe undeva.

About the author

8 comments

  • Åži mie îmi pare ceva obscen (totuÅŸi de neoprit) în grupul de oameni care conduc mortul spre cimitir. Aici se adună pe stradă, de pe stradă, aÅŸa încît, pe lîngă rude ÅŸi cunoÅŸtinÅ£e, o mare de necunoscuÅ£i întregeÅŸte tabloul. E ceva trist, grotesc, cumva de onoare, cumva de tradiÅ£ie. De parcă ar fi atraÅŸi de întîmplare:mortul care trece.

    Tot obscen mi se pare şi ritualul dezgropării morţilor. Şi cinismul natural cu care se comentează pe margine.

    Trebuie să citesc cartea. Felicitări şi mulţumesc pentru recomandare, dacă îi pot spune aşa.

  • Dar daca ar fi sa optez intre “Raftul…” si “Animal pe moarte” as merge sigur pe cea de-a doua. E diferenta mare de nivel intre cei doi scriitori. Philip Roth a avut timp sa se dezvolte ca scriitor, si asta se vede.

  • N-am citit nici “Animal pe moarte”.. deci nu ma pot pronunta. Ultimele chestii citite.. sau cele mai recente sunt chestionarele din legislatia rutiera:) Poate o sa am ceva mai mult timp sa citesc dupa examen, care e miercuri. Deci, ma intorc la “munca”.

  • Sa fie.. bafta. Eu te sfatuiesc sa stai un an de zile in casa [cat voi fi incepatoare], pe contrasens nu merg dar nu`mi place sa stau la semafor sau sa dau prioritate pietonilor.. ;;) In rest.. e oK 😀

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta