fbpx

La sfarsitul lucrurilor

L

Animal pe moarte – Philip Roth

“That is no country for old men. (…)

O sages standing in God’s holy fire
As in the gold mosaic of a wall,
Come from the holy fire, perne in a gyre,
And be the singing-masters of my soul.
Consume my heart away; sick with desire
And fastened to a dying animal
It knows not what it is; and gather me
Into the artifice of eternity.”

(Sailing to Byzantium  – William Butler Yeats)
Cititi intreaga poezie, daca aveti un pic de timp. Nu e lunga, doar cateva strofe. De la ea vine si titlul romanului lui Roth.

 

So, partea buna o data cu venirea toamnei este ca imi gasesc timp sa citesc mai mult. Sau mai degraba starea, ca timp se gaseste intotdeauna. Vara nu este un anotimp propice pentru lectura, cred eu. Poate ca ar trebui sa se faca si o statistica, cate carti se citesc pe cap de locuitor in fiecare anotimp. Sau pe paliere de temperaturi, mai bine.

Ieri am scris despre tinerete si moarte. Azi o sa scriu despre batranete si tinerete si moarte si dragoste. Un roman scurt, despre viata unui profesor de literatura, trecut de saizeci de ani. Un batran satir estet care isi seduce studentele si care cade in capcana indragostirii. Un roman extrem de sincer. Stateam si ma gandeam cum se construieste si sinceritatea asta: cand vine Roth si scrie lucruri care efecteaza spiritul puritan american, lumea il baga in seama. Pentru ca si-a construit o cariera. Si acum, fiind unul dintre cei mai apreciati autori americani, poate cu usurinta sa foloseasca cuvinte obscene, sa descrie scene cu potential scandalos, fara a fi considerat teribilist.

E o carte care sapa la ideea dihotomiei intre estetismul apolinic, alb, aseptic, si instinctualismul erotic; Roth, intr-o maniera foarte intelectualista, sub forma unei lungi confesiuni la persoana I, vorbeste despre eros si asimetria relatiilor umane, despre imposibilitatea comunicarii, despre cultura si civilizatie ca fatade moralmente corecte ale carnalului, despre puritanism, monogamie si relatiile de familie, despre tati si fii, despre prietenia masculina si prietenia feminina, despre revolutiile de constiinta ale anilor ’60, despre departarea oamenilor intr-o societate obsedata de munca.

O carte foarte sincera, intr-adevar (asta si pentru ca Roth e un scriitor extraordinar – poate in fapt nu e asa de sincera, totusi?). Povestea satiriului nostru universitar si a unei studente de 24 de ani. Imi aduce aminte de stilul lui Bellow, din “Darul lui Humbold” sau din “Hertzog”. Aceasi maniera de a conduce plotul nu prin descrieri ale actiunilor sau prin dialoguri, si ca flux de reflectii / rememorari. Acelasi mod dezlanat, dar fermecator, care aparent este trade-markul scriitorilor evrei americani.  Si acelasi umor (a la Seinfeld – alt trade-mark de fapt.)

Despre singuratate si frica de singuratate si despre diferitele forme de a o masca: optiunea estetica, obtiunea bahica, optiunea familiala.

About the author

1 comment

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta