fbpx

Screw you guys, I’m going home

S

Asta e genul asta de post pe care il urasc. De fapt nu il urasc, insa in zilele normale, zilele alea bune cica, cand am energie si ma cred in partea de sus a piramidei existentiei si am impresia ca particip la constiina aia divina (sunt agnostic, dar asta nu ma impiedica sa fiu gnostic in sinea mea (mistic?) , cred ca am mai zis-o o data aici, daca nu am zis-o atunci nu-i nimic, o zic acum) ei bine in zilele alea mi se rupe de posturile aste mushy patetice care nu spun nimic decat pentru ala care le scrie si poate pentru vreo cativa prieteni dar ce prietenie avem si noi in viata asta daca nu putem sa o spunem verbal, poate pentru ca dorim sa o spunem in masa, asta e o problema – massmedia, vrem sa fim tragedieni, sau vrem sa fim vedete sau vrem ca ceea ce simtim noi sa fie impartasit si uitam ca nu se poate si uite scriu genul asta de rahat rambling si nu acum nu e fluffy, desi e fluffy intr-un fel si stiu cativa care o sa zica de ce atata caz si au dreptate si in acelasi timp mi se rupe de dreptatea lor pentru ca nu e vorba de un minut e vorba de ani de zile si azi ma simt ca o fiara, ca un urs captiv la gradina zoologica, si vine lumea si imi da zahar prin gard si eu fac frumos si lumea zice uite ce urs destept citeste o gramada de carti dar nu e genul de intelectual cu nasul pe sus, stii are o firma si vrea sa puna mana sa schimbe societatea you know are proiecte destepte si poate o sa faca ceva si e un tip okei are si simtul umorului dar cam chinuit uneori si zau ca nu imi pasa. Sa revenim la ursul nostru sau poate mai devreme azi ma simt al naibii de singur singur ca si cum as fi primul prototip the alpha version cu al naibii de multe buguri doar o serie de functii contradictorii deci primul prototip dintr-o specie noua care nu se stie la ce va folosi, o jucarie poate, poate un divertisment baroc, hai sa vedem ce iese daca amestecam o girafa cu un cartof, sunt un animal ciudat, you know intotdeauna mi-a placut sa fiu un animal ciudat, poanta e simpla iti faci nisa ta si reduci din comparatiile negative, spui doar asa e specia mea, it’s not a bug, it’s a feature si zau ca in majoritatea timpului e super misto being Catalin Tenita it’s all about being different, si nici nu e complicat, oricine poate sa joace rolul asta destul de bine, totul se rezuma la o spoiala de cultura, un pic de curaj sa spui lucrurilor pe lume si doar un strop de idei, dar ideile le gasesti la kil in lumea noastra, si bai chiar ma intreb unde dracu o sa ajung cu postul asta, bate pasul pe loc, nu are bai nici o finalitate si stiu asta, numai ca nu stiu ce altceva sa fac in momentul asta si poate nici nu a sa il scriu dar poate nici nu o sa-l postez, stiu, nu sunt stoic, vorba lui Pavese, mama ce ma enerveaza ca risc sa o dau in textualism si citate, si zau ca nu am chef, pe bune, dar in acelasi timp, stoic nefiind, cred ca la baroci metoda asta de a o tot tine asa se numeste pedala, dar habar nu am eu de muzica baroca, asa ca s-ar putea numi si carnat si tot nu mi-ar pasa prea mult zau ca nu am chef sa va arat lucruri misto, dar sa fiu fluffy pana la capat ce pana mea, daca va uitati aici la coada o sa vedeti a real catfight pentru intelectuali, si stiu ca poate imi pun in cap doua superpersoane acum dar nu ma pot abtine si reveniti maine daca il cautati pe Catalinul ala rational, ala gen Asimov sau dracu’ mai stiu cum care e the good guy, always the good fuckin’ guy, I’m sick of it, azi catalinul ala si-a luat liber, pravalia e in inventar si nu e nimeni acasa, except the evil twin, care i se rupe de toti si de toate, uite un anacolut, ba evil twin, evil twin s-a descupanit. nu mai stie unde a ramas, uite acum ma uit asa la postul asta si am o bucurie ca nu e inteligibil pentru nimeni asa de lunga e fraza Saramago, screw you! and screw you guys just a fucking tiny SMS it was just like that, ce mai cerseala, disgusting, dar pe de alta parte uite ca sunt aici, home, what the fuck I’m doing home at this hour, si nici macar nu stiu daca e home, ce pana mea e home, si uite ce faza ca tot nu am chef sa scriu cu obscenitati, vezi mama sunt baiat cuminte, no “p” words, la o a adica sunt oricum mult prea conformiste, si eu vreau sa fiu animalul fabulos nu animalul din spatele blocului si scriu cel mai sincer post din de pe blogul asta si ba, sa stiti ca nu sunt deprimat sau poate sunt am ajuns in epoca in care pot sa fi sincer, ce e sinceritatea societatea nu functioneaza pe sinceritate bai ca daca ar functiona ar fi un rahat, ne-am simti cu totii de rahat sa ni se zica atatea lucruri sincere de la apropiatii nostri, nu vrem ba sinceritatea voastra, bagati-vi-o undeva, si unde dracu’ o sa ajung cu postul asta frate ce deja mi se pare si mie prea lung si no, nu ma intereseaza sa citesc comentariile voastre niste prieteni sau cunoscuti sau straini inimosi ce cuvant comunist si d-aia nici n-o sa le pun mai bine cautati frate un prieten vechi pe care nu l-ati mai vazut de mult si spuneti-i hai ba la o bere, uite ca repet prea des ba asta poate pentru ca este un cuvant care caracterizeaza momentul, ba-ul prezidential si ba-ul parvenit, no acum chiar ca ma intreb despre ce e postul asta, e este simplu, dar eu ma invart in jurul cozii, uneori in ciuda tuturor mastilor astea, in culise, si zau ca iubesc rolurile si ele sunt eu, eul psihanalitic dracu’ sa-l pieptene, sinele meu e singur frate si salbatic si tipa ca un copil de salbatic lasat in jungla, si fara sora gretel, si uite nene ce material lung, ce-am bai nene, la ce dracu’ sa strigi atat, cum functioneaza mecanismul daca tot sustii ca nimanui nu-i pasa, da’ uite ca am uitat sa bag si teza asta, uite frate, o spun acum, sau poate ii pasa si sunt eu pietrificat, este foarte posibil si chestia asta, nu mai stiu ce inseamna sa fii, zau asa, stiu doar ce inseamna sa debitezi, la metru, ca o stanta d-aia care taie tabla, si nu o ia razna niciodata decat se opreste din cand in cand, hai bai ca nu sunt chiar asa, am mai multe grade de libertate decat o stanta, la dracu’ am mai multe grade de libertate decat majoritatea fiinteleor umane, poate si asta e problema, nu am probleme adevarate, nu sunt obisnuit cu obida, uite asta imi place, aliteratia asta, suna misto, si inca o data ma intreb cine dracu’ o citi pana aici o fraza care nu se mai opreste de nu stiu cate mii de caractere, si de ce dracu’ ar face-o, you are sick people, you know, ca la big brother, de ce se uite atatia ca sa vada asa ceva, si de ce naiba inca o data ma intreb de ce naiba o tot tin langa eu but on the other hand rockandroll and the novel are dead welcome to the machine malaxorul e pregatit priviti ce bine mixeaza si malaxeaza catalin furia bine temperata, fuck you bach, fuck you satin doll cry me a river, fuck you morison, I’m home?

PS: Gata am terminat. E bine sa te simti viu. Sau e doar o iluzie? Anyway now I’m back in the good-inteligent-guy mode. O sa ma duc azi la emisiunea lui Bobby, o sa vorbesc frumos in fraze nu prea scurte dar nici prea lungi, asa cum le sta bine frazelor, despre proiecte si chestii obiective, ambalabile in fraze structurate, dar zau ca sunt zile in care simt ca totul e o iluzie de rahat si ca pur si simplu nu poti in acelasi timp sa fii autentic si comunicabil. Si ca nu mai stiu decat cuvinte, prea bine chiar. Anul asta sinceritatea mea a avut loc intr-o marti intre 16:10 si 16:44. Back to you, ratiune 🙂

About the author

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta