fbpx

Subtire, de weekend

S

1. Cred ca as fi baut cu placere o bere cu Bach. Fac pariu ca era un tip cu simtul umorului si pofta de viata. Ma gandeam la asta azi ascultand variatiunile Goldberg. Si cred ca Bach ar fi tinut un blog misto. 🙂

2. Imi place in primele zile cand da frigul. Parca imi merge mintea mai bine. Sau poate ca ingheata spiritul autocritic si atunci doar mi se pare ca mintea imi merge mai bine.

3. “Negrul ramane negru!” Ai crede ca este un slogan la un film porno. Sau poate lozinca unui grup de white supremacists. Este doar tagul la un detergent aditiv (oi fi zis bine?) care tine rufele negre negre.

About the author

17 comments

  • De la fizica noi stim ca rezistenta conductorilor de electricitate este proportionala cu temperatura. Ceea ce insemneaza ca viteza cu care electricitatea este condusa creste o data cu scaderea temperaturii. Creierul uman functionand si el cu electricitate, rezulta prin analogie ca frigul ii creste viteza de procesare a datelor. Iata de ce mintea iti merge mai bine la rece.
    Cogito ergo sum! 🙂

  • Da, Bach ar fi avut un blog inteligent si spiritual, evident, nu atat de glamorous cum ar fi fost blogul lui Haendel, nici atat de ingrozitor de serios si abstract ca cel al lui Monteverdi, mai putin amuzant decat blogul lui Lully, si mult mai matur decat blogul oarecum adolescentin (in sensul bun al cuvantului) al lui Pergolesi. Ar fi postat mult si bine (spre deosebire de Mr. de Sainte-Colombe care ar fi avut post-uri superbe, dar rarissime), si intr-un stil foarte down-to-earth, nu ca pretiosul blogger Cimarosa…
    Sincer, eu as fi fost curioasa sa citesc si blogul lui Purcell. 🙂

  • Iti recomand sa asculti cat mai mult din creatia lui Bach (oratorii, pasiuni, etc) si citeste biografia lui. Iti vei da seama ca nu era deloc asa cum crezi tu. Nu era genul de tip “de gasca”, exuberant, extrovertit, sugubat, etc. Era un tip extrem de profund, intovert, filosof, foarte religios si retras. Se inchidea cu saptamanile in camera pentru a compune si uita pana si de mancare. Nu de putine ori, il gasea sotia plangand deasupra compozitiilor sale.

  • Si cu siguranta nu ar fi avut timp si interes pentru a scrie un blog.
    Cat despre amestecul grosolan pe care il fac unii intre renascentism si baroc…ce sa mai zic? Fac cinste cu o ciocolata domnisoarei, daca isi argumenteaza cu mai mult de un cuvant caracterizarile facute mai sus. 🙂

  • Unii oameni ma iau prea tare in serios! 🙂
    Draga Oana Anca, daca urechile domnisoarei ar fi facut o confuzie chiar atat de grosolana, ar fi vorbit, probabil, si de bloggerul Josquin des Prez, alaturandu-l bloggerului Boccherini. Cat despre Monteverdi (probabil la el te referi), domnisoara se indoieste ca il putem incadra in mod grosolan si fara echivoc intre renascentisti, alaturandu-l doar lui Orlando di Lasso si negandu-i orice asemanare cu Heinrich Schutz. E adevarat, pe de alta parte, ca Monteverdi nu-i Charpentier, asa ca departe de mine a-l incadra intre barocii sadea cu mers tantos si peruca pudrata!
    Recitindu-mi comentariul, insa, eu ma arat mai enervata de faptul ca l-am pomenit pe Cimarosa, pentru ca-ntre un baroc si-un rocochist diferenta e ca de la cer la pamant, in ciuda perucii pudrate care ii uneste… E, daca ma intrebi pe mine, o gafa cosmica, un argument in plus ca nobody’s perfect, vorba nemuritorului Gambetta.
    Cat despre argumente, mie mi-e evident ca e asa cum am zis eu si nu altfel. Nu vad ce nu ti-e clar 🙂 Serios vorbind acum, sunt niste caracterizari pur subiective ale unor bloggeri, pardon, compozitori care-mi plac. Toti, fara exceptie (antipatiile mi se muta in secolul XIX). N-am argumente cand vine vorba de muzica, e chestie de perceptie. Si da, sunt constienta ca n-ar fi avut blog, da’ ne mai jucam si noi! Asa ca am pierdut ciocolata.

    Iar sfatul de a le citi biografiile banuiesc ca nu-i era adresat doar lui Catalin, asa ca voi fi mai mult decat incantata sa il urmez si eu!

  • Gataaaaaa, am gasit metoda de a determina cine intra in clubul select al barocilor: peruca pudrata, cu par (?) lung si bogat ca o coama de leu. Peruca pudrata dar scurta e clasica toata ziua, iar daca stimabilul n-are peruca… I’m very sorry, ramane la poarta. Tinuta e obligatorie.

  • […] Asta e genul asta de post pe care il urasc. De fapt nu il urasc, insa in zilele normale, zilele alea bune cica, cand am energie si ma cred in partea de sus a piramidei existentiei si am impresia ca particip la constiina aia divina (sunt agnostic, dar asta nu ma impiedica sa fiu gnostic in sinea mea (mistic?) , cred ca am mai zis-o o data aici, daca nu am zis-o atunci nu-i nimic, o zic acum) ei bine in zilele alea mi se rupe de posturile aste mushy patetice care nu spun nimic decat pentru ala care le scrie si poate pentru vreo cativa prieteni dar ce prietenie avem si noi in viata asta daca nu putem sa o spunem verbal, poate pentru ca dorim sa o spunem in masa, asta e o problema – massmedia, vrem sa fim tragedieni, sau vrem sa fim vedete sau vrem ca ceea ce simtim noi sa fie impartasit si uitam ca nu se poate si uite scriu genul asta de rahat rambling si nu acum nu e fluffy, desi e fluffy intr-un fel si stiu cativa care o sa zica de ce atata caz si au dreptate si in acelasi timp mi se rupe de dreptatea lor pentru ca nu e vorba de un minut e vorba de ani de zile si azi ma simt ca o fiara, ca un urs captiv la gradina zoologica, si vine lumea si imi da zahar prin gard si eu fac frumos si lumea zice uite ce urs destept citeste o gramada de carti dar nu e genul de intelectual cu nasul pe sus, stii are o firma si vrea sa puna mana sa schimbe societatea you know are proiecte destepte si poate o sa faca ceva si e un tip okei are si simtul umorului dar cam chinuit uneori si zau ca nu imi pasa. Sa revenim la ursul nostru sau poate mai devreme azi ma simt al naibii de singur singur ca si cum as fi primul prototip the alpha version cu al naibii de multe buguri doar o serie de functii contradictorii deci primul prototip dintr-o specie noua care nu se stie la ce va folosi, o jucarie poate, poate un divertisment baroc, hai sa vedem ce iese daca amestecam o girafa cu un cartof,  sunt un animal ciudat, you know intotdeauna mi-a placut sa fiu un animal ciudat, poanta e simpla iti faci nisa ta si reduci din comparatiile negative, spui doar asa e specia mea, it’s not a bug, it’s a feature si zau ca in majoritatea timpului e super misto being Catalin Tenita it’s all about being different, si nici nu e complicat, oricine poate sa joace rolul asta destul de bine, totul se rezuma la o spoiala de cultura, un pic de curaj sa spui lucrurilor pe lume si doar un strop de idei, dar ideile le gasesti la kil in lumea noastra, si bai chiar ma intreb unde dracu o sa ajung cu postul asta, bate pasul pe loc, nu are bai nici o finalitate si stiu asta, numai ca nu stiu ce altceva sa fac in momentul asta si poate nici nu a sa il scriu dar poate  nici nu o sa-l postez, stiu, nu sunt stoic, vorba lui Pavese, mama ce ma enerveaza ca risc sa o dau in textualism si citate, si zac ca nu am chef, pe bune, dar in acelasi timp, stoic fiind, cred ca la baroci metoda asta de a o tot tine asa se numeste pedala, dar habar nu am eu de muzica baroca, asa ca s-ar putea numi si carnat si tot nu mi-ar pasa prea mult zau ca nu am chef sa va arat lucruri misto, dar sa fiu fluffy pana la capat ce pana mea, daca va uitati aici la  coada o sa vedeti a real catfight pentru intelectuali, si stiu ca poate imi pun in cap doua superpersoane acum dar nu ma pot abtine si reveniti maine daca il cautati pe Catalinul ala rational, ala gen Asimov sau dracu’ mai stiu cum care e the good guy, always the good fuckin’ guy, I’m sick of it, azi catalinul ala si-a luat liber, pravalia e in inventar si nu e nimeni acasa, except the evil twin, care i se rupe de toti si de toate, uite un anacolut, ba evil twin, evil twin s-a descupanit. nu mai stie unde a ramas, uite acum ma uit asa la postul asta si am o bucurie ca nu e inteligibil pentru nimeni asa de lunga e fraza Saramago, screw you! and screw you guys just a fucking tiny SMS it was just like that dar pe de alta parte uite ca sunt aici, home, what the fuck I’m doing home at this hour, si nici macar nu stiu daca e home, ce pana mea e home, si uite ce faza ca tot nu am chef sa scriu cu obscenitati, vezi mama sunt baiat cuminte, no ”p” words, la o a adica sunt oricum mult prea conformiste, si eu vreau sa fiu animalul fabulos nu animalul din spatele blocului si scriu cel mai sincer post din de pe blogul asta si ba, sa stiti ca nu sunt deprimat sau poate sunt am ajuns in epoca in care pot sa fi sincer, ce e sinceritatea societatea nu functioneaza pe sinceritate bai ca daca ar functiona ar fi un rahat, ne-am simti cu totii de rahat sa ni se zica atatea lucruri sincere de la apropiatii nostri, nu vrem ba sinceritatea voastra, bagati-vi-o undeva, si unde dracu’ o sa ajung cu postul asta frate ce deja mi se pare si mie prea lung si no, nu ma intereseaza sa citesc comentariile voastre niste prieteni sau cunoscuti sau straini inimosi ce cuvant comunist si d-aia nici n-o sa le pun mai bine cautati frate un prieten vechi pe care nu l-ati mai vazut de mult si spuneti-i hai ba la o bere, uite ca repet prea des ba asta poate pentru ca este un cuvant care caracterizeaza momentul, ba-ul prezidential si ba-ul parvenit, no acum chiar ca ma intreb despre ce e postul asta, e este simplu, dar eu ma invart in jurul cozii, uneori in ciuda tuturor mastilor astea, in culise, si zau ca iubesc rolurile si ele sunt eu, eul psihanalitic dracu’ sa-l pieptene, sinele meu e singur frate si salbatic si tipa ca un copil de salbatic lasat in jungla, si fara sora gretel, si uite nene ce material lung, ce-am bai nene, la ce dracu’ sa stigi atat, cum functioneaza mecanismul daca tot sustii ca nimanui nu-i pasa, da’ uite ca am uitat sa bag si teza asta, uite frate, o spun acum, sau poate ii pasa si sunt eu pietrificat, este foarte posibil si chestia asta, nu mai stiu ce inseamna sa fii, zau asa, stiu doar ce inseamna sa debitezi, la metru, ca o stanta d-aia care taie tabla, si nu o ia razna niciodata decat se opreste din cand in cand, hai bai ca nu sunt chiar asa, am mai multe grade de libertate decat o stanta, la dracu’ am mai multe grade de libertate decat majoritatea fiinteleor umane, poate si asta e problema, nu am probleme adevarate, nu sunt obisnuit cu obida, uite asta imi place, aliteratia asta, suna misto, si inca o data ma intreb cine dracu’ o citi pana aici o fraza care nu se mai opreste de nu stiu cate mii de caractere, si de ce dracu’ ar face-o, you are sick people, you know, ca la big brother, de ce se uite atatia ca sa vada asa ceva, si de ce naiba inca o data ma intreb de ce naiba o tot tin langa eu but on the other hand rockandroll and the novel are dead welcome to the machine malaxorul e pregatit priviti ce bine mixeaza si malaxeaza catalin furia bine temperata, fuck you bach, fuck you satin doll cry me a river, fuck you morisson, I’m home?   […]

  • vaideminesidemine, Catalin, da’ nu era in plan sa te indispun! 🙁 zau ca-mi pare rau ca te-ai suparat din cauza mea, si-mi cer scuze si fata de Oana Anca daca i-am zis ceva offensive, ca nu am chiar nimic impotriva ei.
    Iti dau perfecta dreptate, e blogul tau si ai dreptul sa n-ai decat comentarii dragute pe el.
    Hai nu mai plange, promit ca alta data nu mai aberez in halul asta la tine pe blog!

  • Eu nu promit decat sa zambesc in continuare si sa mai plasez comentarii acolo unde simt eu ca vreau sa o fac.
    La mai mare si numai bine!
    By the way, I hate cats. 😉

  • Bai oameni buni nu m-am suparat din cauza voasta (ce childish suna 🙂 ) Paula, s-a postat trackbackul ala aici din cauza linkului din postul respectiv – pe catfight or something. Dar nu are legatura postul ala cu postul asta. Va rog, continuati, I like it 🙂
    Si Oana, te rog zambeste si posteaza. Zau ca nu are legatura.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta