Strigarea lotului 49 – Thomas Pynchon
De ce titlul asta? Al postului meu, adica. Pentru ca la un moment-dat, pe la jumatatea romanului, mi-a trecut prin cap, complet neghidat rational,  “Pe aici prin paginile astea trebuie sa fie ingropate o gramada de BMF-uri”. Semnele alea pe care le cere Samuel Jackson in fiecare film in care joaca. BMF pe portofelul din Pulp Fiction, BMF pe manerul sabiei Jedi din din Star Wars, si asa mai departe. BMF vine de la Bad MotherFucker, normal.  Iar Pynchon asta este un BMF de top 🙂
TCL49 e genul de roman pe care poti sa-l citesti de 50 de ori, de fiecare data altfel. Dupa mine, doar Pynchon si Borges au calitatea asta: aceea ca romanul sau povestirea sa se faca uitata si sa fie redescoperita ca ceva complet nou la o lectura ulterioara. Pentru ca Pynchon e super dens in referinte culturale, in povesti in povesti in povesti, in pasaje de 30 de cuvinte care fac la alti scriitori cat o nuvela, in jocuri dezlantuite, in ironii si poante. Haladui prin toata literatura, de fapt prin toata istoria civilizatiei, in fata si in spate. Si o faci cu zambetul pe buze.
Acum, fiecare persoana care il citeste poate sa aiba propria viziune asupra plotului. Personal, mi s-a parut ca opozitia Thurn & Taxis vs Tristero poate fi citita si ca opozitia intre crestinism si gnosticism (BTW, nu cred ca am scris asta aici, dar daca nu as fi agnostic, as fi gnostic. Mi se pare foarte frumoasa estetic si probabila epistemologic ideea de recrearea a lui Dumnezeu de catre oameni la sfarsitul timpului). Sau ca opozitia intre constrangerile societatii structurate si nevoia de evadare a fiecaruia. In fine, aici fiecare poate sa vada altceva. Ce e tare, si aici vine BMFitudinea lui Pynchon asta, ca putem sa vedem fiecare ce avem chef.
Nu o sa scriu despre plot (atat pentru ca sunt oameni carora nu le plac spoilere, cat si pentru ca nu am facut-o niciodata – nu vad rostul, cand exista situri ca Amazon sau Wikipedia unde poti sa afli ce contine efectiv un roman). O sa spun doar ca este vorba de o conspiratie, sau de paranoia. Sau de ambele. Pentru ca oamenii inventeaza conspiratii pentru a structura realitati eterogene. Dar daca unii autori ca Pynchon sau Eco fac din chestia asta un pretext pentru literatura, alte persoane vad doar filonul pecuniar (aka Dan Brown , Pavel Corut and so on).
Acum problema nu este chiar atat de mare, cinstit vorbind. Adica, fiecare este liber sa citeasca, sa asculte, se distreze asa cum vrea. Si sa valorizeze cum vrea. Partea mai nasoala este ca “literatura” proasta o scoate de pe piata pe cea buna, ca sa parafrazez citatul ala cu banii. Pentru ca are retete de marketing mai bune si marketshare potential mai mare.
Later update: O parte dintre bloggerii romani fac parte din Trystero. Trebuie doar sa-i identificam. Semnele sunt acolo 😉
