Am revazut ieri Forrest Gump (de fapt doar partial, pe bucatele) si mi-am adus aminte de Turn, Turn, Turn – The Byrds (versiune video aici). In paranteza fie spus, Ecleziastul (versurile din Turn,Turn,Turn sunt cele din Ecleziast) si Cartea lui Iov sunt dupa parerea mea extraordinare ca putere expresiva – primele opere lirice adevarate, poate. E o traducere foarte buna la ele facuta de Bartolomeu Anania (el este un reactionar, traducerea e excelenta.)
Asadar mi-am adus aminte de melodioara asta si acum nu mai imi iese din cap. “A time to build up,a time to break down, A time to dance, a time to mourn, A time to cast away stones, a time to gather stones together.”
Ma gandesc ca in lumea noastra evitam din ce in ca mai mult una dintre fetele medaliei. Ca nu mai avem timp sa stam, sa asteptam, sa creem ceva doar de dragul creatiei, sa traim fara planuri si deadline-uri. O societate care spune prea des iti trebuie aia, ar fi bine sa faci aia, daca ai de cealalta e bine, oamenii de succes trebuie sa detina d-astea sau sa faca d-alea.
O societate care ne face prea reactivi, am eu impresia. Care iti da prea putine sanse sa te regasesti. De exemplu, eu zic ca ies destul de des. Dar uneori am chef sa stau singur pur si simplu si sa citesc, sa ma gandesc sau sa ma uit la un film. Si atunci sunt uneori intrebat “de ce esti suparat?” Dorinta de solitudine temporara a ajuns sa fie echivalata cu supararea. Si cred ca asta s-a intamplat tuturor. (Si cred ca suntem inconstient contaminati cu totii de ideea asta, de punem si noi intrebarea “de ce esti suparat?”).
Momentele respective insa nu sunt lipsa de socializare, ci premisa socializarii. Daca nu ai timp sa te regasesti/recreezi pe tine, sa filtrezi lucruri si idei, socializarea si interactiunea cu ceilalti se produce la un nivel superficial – stam cu totii la masa, bem beri si vorbim despre fotbal si job. Just old plain monkeys (stiu, sunt un pic rau aici).
Traim o societate care pune accentul pe echipe, efort colaborativ, participare a clientului la procesul de producere a bunurilor, etc. Dar lucrul asta nu este posibil peste tot. Cinstit vorbind probabil ca 95% din productiile culturale si artefacturile de civilizatie cele mai importante au fost facute de vreo 5-10 mii de oameni. Restul le-au consumat. Iar dintre consumatori, 95% consuma doar varful aisbergului (long tail).  Daca numeri ganditorii politici/sociali/economici care au dat forma societatiilor, probabil vor fi sub 100. Fiecare cu individualitatea lui.
Gata, inca una si ma duc, ca sunt prea abstract (si plicticos): e ciudat ca ideologiile liberal-democratice pe care se bazeaza societatile vestice incurajeaza individualitatea si autoexpresia, insa in practica majoritatea oamenilor vor opta pentru comunitati de consum. Poate deriva din natura noastra, ca la verii nostri cimpanzei.
nu esti deloc plicticos / plictisitor 🙂
Personal, mi se pare cel mai misto / destept post de 2-3 saptamani incoace.
Multumesc, Andrei. Deci asta a fost ok, si restul din ultimele saptamani au fost plicticoase. 😀
Nu esti plictisitor.E un post f interesant si da,in nestiinta mea,mai interesant decat unele anterioare.But this isn`t a bad thing.
Acum despre post:am scris si eu ceva legat de subiectul asta.Oamenii se grabesc.Si,din ce in ce mai mult,se desocializeaza,isi atrofiaza personalitatile.Nu e necesar sa ne aducem aminte de articolele recente din ziare despre mall-mania,despre dorinta de recuperare utra-rapida a investitiilor si alte detalii neplacute pe care le incearca Romania in momentul de fata.Oamenii dau valoare kitsch-urilor si ce e cel mai rau-se simt bine facand asta.Ei nu inteleg ca un lucru bun trebuie sa fie original si ca el se face in timp,nu de pe o zi pe alta.
De cel putin 10 ani incerc sa le explic fratilor mei cat de important e sa te regasesti. Sa fii numai tu cu tine. Fara MP3-uri, fara jocuri, fata soneriile telefonului, fara telecomanda, fara…
Constant insa ca oamenilor le e teama sa fie numai ei cu ei. De aceea dimineata au nevoie de radio in baie, de radio in masina, de iPod, de… ZGOMOT. Daca iei 100 de tineri pe la 20 ani si ii duci intr-o padurice sau intr-o capela, 99,9 % o sa vrea repede acasa, ca s-au plictisit. Sau isi vor scoate telefoanele sa vada daca au semnal.
Am descoperit singuratatea fortat de imprejurari. Si ma bucur ca am descoperit-o, consider ca din momentul ala am inceput sa “construiesc” ceva. Acum sunt abia la fundatie:-)
Catalin: daca tii neaparat sa interpretezi pe dos 🙂 poti sa o mai faci intr-un fel. Toate din ultimele 2-3 saptamani au fost plictisitoare iar asta a fost cel mai putin plictisitor dintre toate… but still … 🙂
Cred ca proactivitatea ne face sa simtim ca traim. Ar trebui ca noi sa fim cei ce aleg sa traiasca si nu doar sa reactionam din cand in cand atunci cand altii vor sa vada daca n-am murit.
Ziceam si eu in gluma, Andrei. 🙂
Si da, asta e si sentimentul meu. Ca daca nu reusesti sa optezi tu pentru tine, e super nasol pe termen lung.
Paul, am citit postul tau. Cum merge cu admiterea (de fapt sunt convins ca ai luat la toate facultatile).
Bogdan (Fluture), noi de stim de mult, dar nu ne-am vazut de la fel de mult. 🙂 Te citesc din primavara, BTW. Super blog. Pacat ca scrii un pic cam rar. Poate iesim la o bere candva si mai stam la povesti.
Salut Catalin. Da, ne stim de mult, mi-aduc aminte si locul primei intalniri:-) Merci de aprecieri, si eu te citesc regulat.
Cu placere pentru intalnire, da un semn cand ai chef… eu sunt mai liber, prin natura jobului:-)
Merci ca l-ai citit Catalin.Am uitat sa iti spun ca ar trebui sa asculti si Travis cu “Turn”.E o melodie poate la fel de frumoasa ca a celor de la The Byrds.
Excelent post. Felicitari!
Multumesc, Carmen. Sa stii ca imi place blogul tau (pe care acum l-am descoperit). 🙂