Timing is critical

T

Am revazut ieri Forrest Gump (de fapt doar partial, pe bucatele) si mi-am adus aminte de Turn, Turn, Turn – The Byrds (versiune video aici). In paranteza fie spus, Ecleziastul (versurile din Turn,Turn,Turn sunt cele din Ecleziast) si Cartea lui Iov sunt dupa parerea mea extraordinare ca putere expresiva – primele opere lirice adevarate, poate. E o traducere foarte buna la ele facuta de Bartolomeu Anania (el este un reactionar, traducerea e excelenta.)

Asadar mi-am adus aminte de melodioara asta si acum nu mai imi iese din cap. “A time to build up,a time to break down, A time to dance, a time to mourn, A time to cast away stones, a time to gather stones together.”

Ma gandesc ca in lumea noastra evitam din ce in ca mai mult una dintre fetele medaliei. Ca nu mai avem timp sa stam, sa asteptam, sa creem ceva doar de dragul creatiei, sa traim fara planuri si deadline-uri. O societate care spune prea des iti trebuie aia, ar fi bine sa faci aia, daca ai de cealalta e bine, oamenii de succes trebuie sa detina d-astea sau sa faca d-alea.

O societate care ne face prea reactivi, am eu impresia. Care iti da prea putine sanse sa te regasesti. De exemplu, eu zic ca ies destul de des. Dar uneori am chef sa stau singur pur si simplu si sa citesc, sa ma gandesc sau sa ma uit la un film. Si atunci sunt uneori intrebat “de ce esti suparat?” Dorinta de solitudine temporara a ajuns sa fie echivalata cu supararea. Si cred ca asta s-a intamplat tuturor. (Si cred ca suntem inconstient contaminati cu totii de ideea asta, de punem si noi intrebarea “de ce esti suparat?”).

Momentele respective insa nu sunt lipsa de socializare, ci premisa socializarii. Daca nu ai timp sa te regasesti/recreezi pe tine, sa filtrezi lucruri si idei, socializarea si interactiunea cu ceilalti se produce la un nivel superficial – stam cu totii la masa, bem beri si vorbim despre fotbal si job. Just old plain monkeys (stiu, sunt un pic rau aici).

Traim o societate care pune accentul pe echipe, efort colaborativ, participare  a clientului la procesul de producere a bunurilor, etc.  Dar lucrul asta nu este posibil peste tot. Cinstit vorbind probabil ca 95% din productiile culturale si artefacturile de civilizatie cele mai importante au fost facute de vreo 5-10 mii de oameni. Restul le-au consumat. Iar dintre consumatori, 95% consuma doar varful aisbergului (long tail).  Daca numeri ganditorii politici/sociali/economici care au dat forma societatiilor, probabil vor fi sub 100. Fiecare cu individualitatea lui.

Gata, inca una si ma duc, ca sunt prea abstract (si plicticos): e ciudat ca ideologiile liberal-democratice pe care se bazeaza societatile vestice incurajeaza individualitatea si autoexpresia, insa in practica majoritatea oamenilor vor opta pentru comunitati de consum. Poate deriva din natura noastra, ca la verii nostri cimpanzei.

About the author

10 comments

Leave a Reply to Catalin Cancel reply

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta