Ultimele zile ale lui Immanuel Kant – De Quincey, Thomas

U

De De Quincey am aflat prin intermediul lui Borges, care il diviniza. Si dat fiind acest fapt(desi am pagina cu biografia lui De Quincey in fata), intotdeauna m-am intrebat daca De Quincey a existat sau este doar o inventie borgesiana. Chiar si dupa am citit Confesiunile unui opioman.

Si tot din acest cauza am efectuat o lectura oarecum paranoida pe volumasul despre moartea lui Kant. In esenta, povestirea este relatata din punctul de vedere al unui prieten al lui Kant, care il vegheaza in ultimele zile ale vietii. Dar oare este acest prieten adevarat? Si daca a fost real, este si povestirea reala la randul ei? Si, a fost Kant real? In fine, cam asta se intampla cand il citesti de prea mute ori pe Borges.

Sa revenim la cartea lui De Quincey. Povestea reala a unei persoane magnifice intelectual la sfarsitul vietii sale. Cand toate stradaniile lui de a avea o viata ordonata se naruiesc. Cand uita ce a spus acum cateva minute. Cand, el cel care dormea intotdeauna intr-un intuneric si o tacere deplina, este nevoit sa doarma cu lampa de veghe si cu un ceas care sa produca sunete regulate. Cand  apar fantome si obsesii si fobii si comportamente senile.

Nu este o carte despre Kant. Pentru ca nu acesta a fost Kant. Este o carte despre umbra firava a unui om. Despre luptele acestui om cu uitarea si timpul. Existentialism avant la lettre.  Sincer sa fiu nu este o lectura fundamentala. E o carte indiscreta despre cel mai intim aspect al vietii unui om, moartea.

About the author

Add comment

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta