Am ajuns sa pretuiesc timpul mai mult decat orice altceva. Sa ai o zi intreaga numai pentru tine. Ce misto! Sa ai o luna in care sa uiti de ceea ce trebuie si sa iti pese numai de prezent. Ce vis!
Am inceput sa ma simt ca un aristocrat cand merg pe jos la munca. Fac 45-50 de minute si mi se pare o risipa de timp (in sensul bun). Cand pot sa gandesc si sa privesc lumea. Sa nu ma intereseze de ce mai trebuie facut, de liste, de taskuri, de treburi and so on. E atat de trist ca ne cumparam lucruri de care nu avem nevoie cu bani, si banii cu timp. Mi-ar placea sa existe o epoca in viitor in care sa se rada de nebunia asta consumista cum radem noi acum de toate obiceiurile barbare. Pentru ca daca exista in consumismul asta exacerbat o ratiune interioara, ea singur se destrama, privind de afara.
Other projects…
Besides BirdSpot I’m involved along with Pisi and some other excellent writers into the technical side……
Am inceput sa pretuiesc intr-adevar timpul liber abia atunci cand am constientizat ca, intr-o zi, va trebui sa muncesc…de ce-mi pare mie acesta perspectiva infricosatoare? presupun ca odata cu slujba, nu voi mai avea timp de pierdut, ca acum, pe nimicuri care ma fac fericita…si devin de-a dreptul terifiata gandindu-ma ca nu voi mai putea citi cat imi place, unde imi place…
Vreau ca timpul sa-mi apartina! Totusi, uneori ador sa ma las purtata de ceea ce vremurile imi propun…