Am citit candva despre faptul ca nu mai exista Istoria, ci diferite istorii partiale. Istoria nebuniei, istoria moravurilor, istoria literara, istoria costumelor, istoria luptelor, istoria diplomatica a sfarsiturilor razboaielor, istoria gastronomica, istoria bizarerilor si asa mai departe.
Azi ma gandeam ca as putea scrie despre mine monografia (ce cuvant pretentios) zilelor in care mi-a pasat, monografia zilelor in care am fost trist, monografia bautelor cu prietenii, monografia zilelor in care am fost indragostit, monografia zilelor in care am citit din Kadare, sau monografia zilelor in care am citit poezie cu adevarat, monografia plimbarilor, monografia asteptarilor, monografia gandurilor destepte si pe cea a alegerilor tampite, monografia zilelor in care munca conteaza absolut si cea a zilelor in care nimic nu are sens, monografia discutiilor interesante cu taximetristi sau cu oameni de pe strada, monografia plimbarilor prin librarii si asa mai departe.
Pana la urma semanam cu un mare terfelog in care putem scrie cronologic, un registru de casa metafizic, sau cu unul structurat pe interese, pe placeri, pe alegeri, pe lucruri comune carora vrem sa le dam individualitate si din care vrem sa ne extragem individualitatea. Istorii paralele si in noi.
