What if?

W

Mi-au placut intotdeauna istoriile alternative (ucronii) , chiar de dinainte sa stiu ca asa le zice. Tin minte cat m-a fascinat Un yankeu la curtea regelui Arthur in copilarie; eram receptiv mai putin la umorul cartii (cred ca Twain o dedicase unui grup de varsta mai mare decat mine, care aveam vreo opt ani), si mult mai mult la partea de entreprenorship a protagonistului. Apopo de entrepreneurship, ca o paranteza, la fel de tare mi s-a parut si Insula Misterioasa a lui Verne. Oamenii aia chiar faceau chestii meseriase, desi soarta ii facuse sa naufragieze pe insula aia, fara nici o unealta.

Apoi in adolescenta stiu ca mi-a placut enorm Omul din castelul inalt a lui Phillip K. Dick . O lume in care Japonia si Germania castiga WWII si isi impart America . O poveste foarte subtila literar si extraordinar de ambigua ontologic. Cam ca tot ce a scris drogatul de Dick. (Pentru cei care nu stiu prea multe de zona asta, a SF-ului, Dick asta era un fel de William Burroughs sau de Timothy Leary – un LSDist cu tot felul de obsesii si iluzii, care credea ca e persecutat de guvernul SUA intr-o conspiratie cu extraterestrii.)

Turtledove, un fel de tatic contemporan al ucroniilor, nu mi-a placut. Poate ca si pentru ca l-am descoperit prea tarziu, cand deja nu mai aveam nici timpul, nici dispozitia sa citesc cicluri de peste 5000 de pagini, foarte precise istoric, dar fara prea multa personalitate – un fel de pomelnice lungi in care personaje reale sunt puse in diferite situatii ucronice, insa de cele mai multe ori fara miza estetica sau morala.

Dintre scriitorii grei, Philip Roth a scris o ucronie foarte buna – Complotul impotriva Americii. Excelenta prin detalii. Am scris un post despre ea aici.

Un articol foarte bun despre ucronii se gaseste in Wikipedia. (Deja e ceva comun ca Wikipedia sa ofere cel mai bun continut.)

Dar de ce imi plac istoriile alternative? Cred ca dincolo de caracterul ludic si de antrenamentul inteligentei care il presupun intelegerea punctelor de infexiune ale istoriei, e si ceva un pic mai profund, in sensul psihologic  – tine daca vreti de structura mea agnostica. Daca Dumnezeu nu este implicat direct in istorie, acesta este pana la urma curgere determinata de cauze rationale (explicatii economice, materiale, geopolitice, culturale), rolul covarsitor al unor mari personalitati (fara Napoleon, nu vad cum Franta revolutionara ar fi plecat sa cucereasca Egiptul si apoi Rusia) si hazard pur. Imi plac ucroniile, tocmai pentru ca in forum meu interior cred ca istoria reala nu este cu nimic diferita de istoriile alternative – decat prin faptul ca a existat, quiditatem cum s-ar spune. D-asta tin si cu intepretarea aia a lumilor multiple a lui Everett in privinta mecanicii cuantice. (Desi: 1. a tine e un verb hilar in privinta asta; 2. daca o sa va uitati pe pagina aia din wikipedia o sa vedeti tot soiul de ecuatii pe care nu le inteleg si nici nu le voi intelege vreodata – tin inseamna aici mi-ar placea sa fie asa cum zice el, din motive morale, sa spunem; desi Borges as spune ca multiplicarea la infinit a fiintelor este infama, eu cred ca fiecare posibila instanta a unui individ ar fi frumos [democratic, polliticaly correct?] sa existe).

Inca o chestie si inchei postul asta excesiv de lung (Si apropo de asta, desi nu imi place sa fac posturi despre arta postarii, despre blogging and stuff cum am vazut ca a inceput sa fie la moda. Deci: 1. Scriu pentru mine si pentru oamenii destepti cu care as putea sa stau la bere si povesti o noapte intreaga. Scriu pentru ca imi place, nu am nici o hidden agenda. Singura chestie pe care mi-o doresc este sa intalnesc persoane facute din acelasi material ca si mine, online si offline. 2. Stiu ca uneori scriu prea lung, dar pe de alta parte nu stiu cum sa scriu pe scurt si sa mai fiu si explicit. Le multumesc celor care stau sa citeasca genul asta de posturi lungi. Iar daca imi scapa litere sau dezacorduri, dati-mi un email si le rezolv 3. Le multumesc inca si mai mult celor care isi ofera un pic din timpul lor, punand cate un comentariu. 4. Gata, ca mi-e frica de patetic )

Din cand in cand ma uit pe forumul AlternativeHistory.com, unde gasesti tot felul de eforturi colaborative. Unele dintre ele superdocumentate, unele fantasmagorice. Am vazut si cateva cu Romania, apropo. Alexandru cel Mare moare la batranete, Imperiul Roman supravietuieste pana in zilele noastre, comunismul se intinde in toata lumea, Brazilia e puterea dominanta a Americilor, Cartagina bate Roma, Tesla inventeaza tranzistorul la 1895, Isus sau Mohamed nu se nasc, un razboi anglo-american la inceputul secolului al XX-lea etc.

About the author

8 comments

Leave a Reply to Corwin Cancel reply

  • Atunci Catalin trebuie neaparat sa pui mana si pe “The Years of Rice and Salt” a lui Kim Stanley Robbinson. Este excelenta prin premisa de la care porneste (ciuma care extermina aproape toata populatia Europei) si prin modul de abordare (urmarirea destinelor unor suflete care se reincarneaza) si mai ales prin prisma faptului ca este o “culgere” de mai multe romane (superbe fiecare de sine statator). Din scrierile autohtone mie mi-au atras atentia in mod placut “Constanta 1919” a lui Liviu Radu (pe care mi-as fi dorit-o mai de intindere si cu mult mai bogata in amanunte si care se ocupa de o alta Romanie intr-un mod foarte iteresant) si “2484 Quirinal Ave.” alui Sebastian A. Corn – cu un Imperiu Roman care in 1999 se intinde din Persia pana in America de Nord – roman pe care l-as fi dorit un pic mai cizelat si mai amplu pentru ca mi-a placut foarte mult modul in care a fost construita lumea romana a anilor 2000.
    Si ca sa nu ma lungesc prea mult – ma pregatesc sufleteste de o carte pe aceiasi tema pe care o urmaresc de foarte mult timp – “Roma Eterna” a lui Robert Silverberg.
    Ce pot sa zic decat ca este unul dintre cele mai fascinante subiecte abordate de literatura fantastica (printre favoritele mele) mai ales prin prisma faptului ca istoria noastra de astazi este aceea scrisa de invingatorii sai… Pana si realitatea istorica este ceva “fluid”… ce poate fi mai fascinant decat un “magician” care se joaca cu fluidul acesta?

  • Salut Dan. Am citit The Years of Rice and Salt, dar nu am mai pus-o acolo pentru ca facem un post cat o casa. (Daca vrei sa ma crezi pornisem de la ideea sa pun un link la forumul AlternativeHistory.com, atata tot. ) Idem, cele doua romanesti la care faci referire. Au mai fost si alte incercari nationale, Mocentauri pe Acoperisul Lumii – cu dacii ca invingatori ai romanilor si romanii exilati in America, si Romanii Viitoare, daca imi aduc aminte. Prin 1995, cred.

    Din Roma Eterna am citit doar vreo doua povestiri. Silverberg scrie misto indiferent de ce s-ar apuca. E unul dintre favoritii mei in SF, foarte precis si foarte vizual in acelasi timp.

    Si intr-adevar toata istoria se scrie continuu prin prisma intereselor prezentului.

  • “Omul din castelul inalt” – foarte tare cartea. Iti recomand, daca nu ai citit deja, prima carte din trilogia lui Orson Scott Card – “Jocul lui Ender”, care mie mi-a placut enorm. Si celelalte doua carti sunt la fel de incitante.

  • Salut Sid,
    Le-am citit 😉 Ender e supermisto, intr-adevar. Am impresia ca acum trilogia s-a tranformat intr-un ciclu de vreo opt carti, dar le-am citit doar pe primele trei, ca si tine. Am vazut ca a patra a aparut la Nemira (Copii Mintii).

  • Apropo de “Quirinal Ave.”, Dan
    Mie mi se pare ca acolo e o mica eroare factuala. Daca actiunea se desfasoara la atingerea anului 2000, care corespunde cu 2000-ul nostru, se trece cu vederea ca romanii numarau de la fondarea Romei (aprox 750 i.H.). Prin urmare, daca crestinismul nu s-ar fi extins, asa cum este societatea descrisa, in Imperiul Roman continuat anul 2000 ar fi fost echivalentul lui 1250 al nostru.
    Fireste, se poate spune ca fara caderea Imperiului, civilizatia ar fi sarit peste cei vreo 6-700 de ani de barbarie asa ca avansul tehnologic ar fi fost similar.

  • Foarte misto ca l-ai pomenit pe Philip K. Dick. Cei de la Nemira au inceput sa-l reediteze, dupa cum cred ca stii, si poate vazand posturi ca al tau capata si mai multa incredere si nu se vor opri decat dupa ce au tradus si ultima povestire de-a lui 🙂 Ciudat, azi citeam Ubik si la un moment dat unul dintre eroii carti e pierdut pe undeva prin MidWest, regresat in timp prin 1939. Doar ce incepuse razboiul cu nemtii si un redneck de prin partile alea ii face elogiul lui Lindbergh si cum americanii ar trebui sa fie de partea nemtilor pentru a-i invinge pe rusi. Adica exact aceeasi idee care sta in spatele “Complotului importiva Americii”, scrisa cu 40 de ani mai tarziu.

  • Ma lupt acum sa pun mina pe copyrightul pentru THE REBEL al lui Jack Dann. O istorie alternativa si asta, dar una la nivel micro-, spre deosebire de povestile lui Turtledove, care sint la nivel macro-. Aici intrebarea “what if” se refera la accidentul lui James Dean. Cine ar fi devenit actorul american daca nu murea in accidentul cu pricina? Iar Dann are un raspuns interesant: s-ar fi incurcat cu Marylin Monroe, ar fi intrat in politica, ar fi avut de-a face cu fratii Kennedy…

  • […] Si tot legat de permutari, imi place Bach cu “Clavecinul lui bine-temperat”, care a scris cate o fuga pentru fiecare din cele 24 de chei majore si minore. De fapt genul asta de fantezii rationale baroce ma fac sa cred m-am nascut poate cateva secole prea tarziu. La fel Baltasar Gracian si Eco, Rushdie, Pynchon – cu stilurile lor convolute si colectiile lor de lucruri bizare.  Si Cartarescu pentru acelasi motiv al bazarului si al bestiarului. Si ucroniile, dar despre asta am scris deja. Si inceputul din “Cuvintele si Lucrurile” lui Foucault, cu o clasificare a animalelor intr-un tratat antic chinezesc. […]

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta