Zeii Americani

Z
American Gods - Neil Gaiman

I-am promis lui Jen ca astazi scriu despre American Gods, asa ca o sa ma tin de cuvant 🙂

Intai o chestie legata de alta carte de Neil Gaiman, volumul de povestiri Mirrors and Shades (care sunt chiar mai tari ca romanul).
E acolo o observatie misto de tot: “Fiecare femeie numita Tinkerbell isi va numi fiica Susan”. Mi se pare geniala !

Gaiman asta este o persoana de invidiat. Harazit de zei. Scrie super-tare, arata la patruzeci si cinci de ani ca la treizeci si cinci, este super cumparat prin toata lumea, se vede ca face ce ii place si asa mai departe. Plus ca este o vedeta media. Aduce un pic cu Stephen King din anii ’80 (si ca atitudine si ca scriitura). Cand o sa fiu mare as vrea sa fiu Neil Gaiman .

Dar sa revenim la zeii nostri. E o carte hipercaptivanta, masiva si in care nu se intampla nimic. De fapt se intampla tot felul de chestii, dar nu asta conteaza. Nu e genul de carte condusa de actiune. E pur si simplu un roman-calatorie prin America. In care Shadow (erou principal) vede locuri si se intalneste cu zei. Zei vechi care nu mai sunt venerati in America si care trebuie sa-si gaseasca singuri propria lor nisa, si zei noi, la moda (televizor, auto etc). E genul de analiza-meditatie-monolog intinsa pe 6-700 de pagini pe care o citesti pentru inteligenta observatiilor autorului si pentru talentul sau scriitoricesc. Si Gaiman chiar are talent cu carul. Sunt bucati uber-umoristice si pasaje ultralirice. Si poante destepte si informatii colaterale aruncate misto. Un bestiar al imaginarului american, s-ar putea spune (cu toti monstri si zeii care bantuie pe acolo)

Traducerea e foarte buna (citisem primele doua sute de pagini in engleza asa ca nu scot asta din burta). Liviu Radu a suprins foarte bine nuantele (si asta si pentru ca si el este din rock-and-roll generation, la fel ca si Gaiman). Plus notele despre diferitii zei sunt foarte utile pentru a nu mai fi cazul sa scotocesti pe net in timp ce citesti romanul.

Mi-a placut? Foarte mult! O sa citesc in curand si continuarea – Anansi Boys. De ce mi-a placut? (ca la scoala) Pentru ton in primul rand. Pentru poezia exprimarii. Pentru ca Gaiman asta este chiar tare si scrie din suflet nu din varful degetelor cum fac atatia facatori de bestsellere in ultima vreme. Pentru ca zeii aia din carte sunt vii. Ambivalenti, enervati uneori, dar vii. Si pentru umor.

About the author

4 comments

  • multumesc! mi-au placut parerile, si mi-a placut stilul recenziei (tot ca la scoala :D).

    p.s. stii blogul lui gaiman, nu? daca nu, du-te sa citesti! e super tare tipul.

  • Eu trebuie sa it multumesc pt toate vorbele bune.
    Da, stiam blogul lui Gaiman. Apropo, am ascultat ieri Monarch of Glen ca audiobook. E o nuvela cu Shadow scrisa pentru o antologie. Misto. Si m-am apucat sa ascult si Anansi Boys. Care foarte buna. Plus ca are mai mult umor decat in American Gods.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta