Voiam sa scriu un post despre o carte pe care am terminat-o astazi – volumul de povestiri “Furnica electrica” de Phillip K. Dick. Si voiam de vorbesc despre simulacrele de viata la Dick, si viata inchipuita si despre chestionarea eului care vrea lucruri. Dick asta este mai cartezian decat Decartes – oare chiar exist cu adevarat daca am impresia ca gandesc?
 Asadar voiam sa scriu despre Dick si mi-am adus aminte ca de alt individ maestru al simulacrelor – Jean Baudrillard. Un post-modernist fost-neomarxist extraordinar. Cu unul dintre cele mai tari vocabulare pe care le-a posedat vreodata vreun ganditor. Fascinant. A fost dragoste seductie instantanee cand am citit “Strategii fatale” – prin anul I sau II de facultate. Genial.
Acum ma gadeam sa pun un pasaj asa de proba, dar mai bine cititi articolul autorului din Wikipedia, sau cel despre Simulacre si Simulari sau chiar extrase serioase din volum aici.
Si acum o observatie scurta:
1.De dimineata ii povesteam cuiva despre paronoie si incertitudine la Philip K. Dick si chestionarea realitatii senzoriale. “Ca in Matrix”, a spus colega mea.
2. Simulacrele il obsedau si pe Baudrillard. Si chiar a fost considerat un inspirator al lui Matrix.
3. In Matrix, Neo deschide la un Moment dat o carte numita “Simulacre si Simulari“.
4. “Simulacre si Simulari” face referire la o povestire din Borges despre o harta care continea fiecare detaliu al unui imperiu si ajunge astfel sa inlocuiasca imperiul – un simulacru hiperreal al imperiului.
5. Borges credea ca de fapt toate a cartile au fost scrise de un singur autor – Autorul.
6. Asadar ce mai conteaza ca am ieri am scris despre Borges si astazi desi voiam sa scriu despre Dick am ajuns sa zic doua vorbe despre Baudrillard? E cam acelasi lucru.
Eu am auzit prima data pe Baudrillard citind un articol al lui Bruce Sterling, care ii mentiona pe scurt teoria(ghici unde… in jsf:))
Ideile lui mi se par absolut fascinante, asa cum paranoia lui Dick s-a insinuat probabil pentru totdeauna intr-un colt al minitii mele, de unde probabil ca n-o sa mai plece niciodata. Un alt mare autor care face parte din aceeasi familie spirituala mi se pare a fi JGBallard(aceeasi obsesie a hiperrealului).
As mai avea 2 lucruri de zis in legatura cu postul tau:
1. Ce parere ai de cartea lui E.Carrere “Eu sunt viu, iar voi sunteti morti” aparuta demult la Nemira? Poate scrii un post si despre ea, langa cel despre vol lui Dick…
2. Gasesc absolut delicios felul in care unii fani Matrix, care se incapataneaza sa vada in el mai mult decat un film cu batai, ajung, spre propria lor uluire, sa-i descopere pe Borges, Dick&co… Cred ca pana la urma e bun si filmul asta la ceva.
Da, si Ballard e supermisto. Ghici cine a ales si tradus respectivul articol? 😀