fbpx

Cea mai buna dintre lumi – episodul “Shit, all the good ones are taken!”

C

Gata, sa continuam. Faza interesanta cand intrerupi un post, este ca la momentul cand vrei sa il reiei ai in cap ideile pe care voiai sa le spui dar parca sunt prea fumate. Timpul, asta e marele asasin 🙂

Asa ca o sa incerc sa scriu ce voiam sa scriu, dar intr-un fel diferit de cum as fi scris acum cateva ore. De fapt chestia asta cu textele preparate si trecerea timpului mi s-a intamplat des in viata – urasc sa spun textul pregatit chiar daca e mai usor; si poate din cauza asta ma balbai uneori, deh, riscul improvizarii.

Sa revenim la utopie si cea mai buna dintre lumi. Where do I begin? (Dap, ascult Shirley Bassey acum, the Bond old dame.) Sa incepem de aici:

Technological singularity

Daca o sa cititi respectivul articol, si chiar merita ca e supermisto facut, veti vedea ca ideea e simpla: progresul tehnologic a crescut exponential. Si asta nu la nivelul de mici inovatii care sa sporeasca productivitatea, ci la nivelul descoperilor fundamentale. Unii zic ca prin 2045 se va ajunge la o singularitate tehnologica – cu alte cuvinte la o forma de mantuire sau anihilare tehnologica, only time will tell, insa oricum lucrurile nu vor mai fi ca pana acum. Inteligenta artificiala, augmentarea enorma a capacitatilor intelectuale actuale, nemurire sub forma de biti in Second Life, variate sunt enorme. So stay around pana prin 2045 si o sa vedem (fireste poate sa fie un mare fis asa cum au fost si colonizarea Lunii si a lui Marte pana in 2000). Dar pe de alta parte ideea este atragatoare. Si un pic infricosatoare – daca chestiile asta, si mai ales nemurirea digitala, va aparea prin zona aia de timp va dati seama ca noi o sa fim ultima generatie care moare. Tragic, nu? Sau poate ca o sa avem noroc si o sa ne baga in calculatoare ca pe niste babalaci, ceea ce nu ar fi o perspectiva prea buna, dar oricum.

Buuun! Astia cu tehnosingularitea lor mi se par cam extremisti tehnologici mie. In paranteza fie spus, imi sunt totusi mult mai simpatici decat tehnoconservatorii, aia care cred ca tehnologia o sa aduca numai nenorociri, sau aia care cred ca vacinurile nu sunt bune sau contraceptia sau naiba mai stie ce. Dar sa revenim la tehnosingularisti – faza este ca e posibil sa se mearga in directia asta, dar interesele de prezervarea status-quo-ului sunt prea mari ca sa se dea drumul la zagaz dintr-o data. Desi un tehnosingurarist mi-ar spune ca fortele pietei libere si a multitudinii de a agenti inteligenti ce vor schimbarea o vor face inevitabila. Si intr-un fel le-as da dreptate. Dar pe de alta parte avem colosii economici si guverele care care nu vor dori sa lasa totul in seama intamplarii. Adica – e simplu de inteles cum generezi profituri cand strigi “o noua schimbare de paradigma anul asta, noul ipod cu de 2 ori mai mare capacitate”, dar daca ai face un ipod care sa stocheze informatia chiar in celulele utilizatorului, l-ai scoate pe piata, cu capacitate infinita? Sau daca faci o masina ca inca 4 sisteme de siguranta poti sa zici ca ai facut o descoperire epocala si hai, faceti liste de cumparare, dar ce faci daca inventezi o nanotehnologie care “brodeaza” o masina din atomi de carbon, si apoi o poate dezbroda si rebroda intr-o noua forma. Sau e simplu sa vinzi multivitamine dar, nu cred ca la fel de simplu s-ar vinde ceva care sa te vindece de toate bolile, sa te repare continu pe inauntru. Ar vinde marile concerne de farmaceutice asa ceva? Ar avea un business model viabil pentru chestia asta? Si cat de repede ar aproba organismele statale un asemenea panaceu? Totusi mortalitatea are si ea rolul ei in reglarea mecanismului economic, ce naiba. 🙂

Apropo de asta, cred ca stiti marile probleme pe care marile concerne farmaceutice le pot avea cu asa numitele “rogue nations” – crearea unui medicament este foarte complicata, insa o data creat este foarte usor procesul de reverse engineering. Cu alte cuvinte, sa spunem ca Pfizer are un medicament impotriva gripei aviare, foarte scump, pentru ca este one time opportunity,ce naiba, si izbucneste o epidemie in statul X, care este un stat sarac. Statul X spune de astazi inainte nu mai exista proprietate intelectuala in domeniul produselor care salveaza viata umana si se apuca sa replice medicamentul. Ce se intampla atunci? Pfizer face plancere la WIPO, normal. Dar si statul X are dreptatea lui. Ca e sarac si nu doreste sa se indatoreze si mai mult doar ca sa isi salveze cetatenii. Dar farma companies sunt destepe si incearca sa evite chestia asta – prin 2005 cand era alerta cu gripa aviara erau pregati sa dea doze pe gratis sau la costuri reduse pentru tarile din lumea a treia. Dar hai ca m-am lungit cu paranteza asta. Au si ele dreptatea lor, nu sunt complet evil 🙂

Asadar sa trecem mai departe – dar nu inainte de a face o mica paranteza. Ascult in continuare Shirley Bassey – With this Hands, si stau si consum din votca mea Finlandia (moderat, domnilor, moderat) si pentru o clipa m-am gandit la momentele cand eram mic si mergeam la bunici in vacanta de iarna si era cald – tineti minte cat de reci erau calorifelere in Bucuresti si ce inseamna o soba de tara, fierbinte de nu puteai sa pui mana pe ea, si intr-un fel asta era asa de neobisnuit incat asa mi-am stricat primul stilou, m-am dus cu temele, si mi-am lasat stiloul pe soba, l-am recuperat dimineata intr-o forma prelungita a la Dali, si aveam o pereche de cizme rosii de cauciuc si iarna era iarna, continea zapada. Si mai tin minte programul infect de la televizor (alb-negru) cele doua ore care incepeau cu Trei culori cunosc pe lume si se sfarseau cu Hora Unirii, intre ele fiind un Telejurnal de inceput, un Telejurnal de sfarsit, si o emisiune Cantarea Romaniei (asta era emisiunea favorita a sora-mii :)) ) So, cand eram mic a fost comunismul (il urasc din tot sufletul, si desi ma consider o persoana cu viziuni mai degraba de centru-stanga decat de dreapta, nu as vrea sa mai existe asa ceva niciodata – nu exista comunism bun care nu a fost pus in practica si comunism deformat in practica), acum avem o forma perfectibila de democratie si de societate market-driven, si nu m-ar mira deloc ca pe la finalul vietii sa avem un postcapitalism provocat de eliminarea raritatii.

(Frate, dar m-am lungit rau cu postul asta. Cred ca mai fac un episod. Si tot ce voiam era sa spun initial: salvati planeta, ea e vaca noastra de lapte, nu de carne).

De ce nu cred eu in tehnosingularitate? Pentru acelasi motiv pentru care nu cred nici in comunism. Omul e prea posesiv. Cuvantul de baza e raritatea.

Nu cred in comunism pentru ca intai trebuie sa scapam de raritatea resurselor. Nu cred in redistribuire. Adica nu cred intr-o restribuire a unor resurse extrem de limitate. Daca 10 oameni din aceasi familie au de imparit 2 pani pe zi o sa se descurce cat de cat cateva saptamani, dar nu mai mult (apoi vor izbucni conflictele astea). Si apropo de asta – mi-am adus aminte de o baba din tramvai care vorbea cu o fata mai tanara si ii spunea ca a apucat foametea din ’47. “Mama facea o mamaliga mica, ca avea putin malai, si apoi o impartea si se necajea ca nu ne ajungea noua, copiilor. Ea nu se atingea de mancare, dar se necajea pentru noi”. Sa revenim la comunism. Nu poti sa imparti unor straini sa spunem doua paini si o friptura de porc (doar pentru o persoana) fara ca sistemul sa fi fie inerent instabil si supus coruptiei. Cheia este eliminarea raritatii nu redistribuirea. Iar faca este ca o societate comunista nu e suficient de inovativa ca sa gaseasca acele modalitati de reducere/eliminare a rariratii, de generare a excedentului. Pur si simplu pentru ca nu exista suficienta motivatie pentru oamenii normali (nu pentru sfinti).

Acelasi gen de problema dar din partea cealalta o pune si tranzitia rapida a tehnosingularitate/tehnoutopie. Pur si simplu majoritatea mecanismelor economice se bazeaza pe raritate si exploatarea ei. Pur si simplu marile concernuri (cele care pot sa sustina in multe cazuri evolutia tehnologica) se bazeaza pe explotarea dorintelor umane de a fi mai cu mot si de a detine status goods. Ceea ce inseamna ca este posibil ca in 2045 sa mergem tot cu o varianta ceva mai eficienta a unui combustibil similar celui fosil, in nici un caz sa ne teleportam. BTW, sa spunem ca s-ar inventa teleportarea. Va dati seama ce bataie de cap ar prezenta? Cine ar mai avea nevoie de mijloacele normale de transport, cum ai asigura teleportarea in zone neautorizate (bruiere?), ce s-ar intampla cu autostrazile, cine ar fi major players in serviciile de teleportare (s-ar baga si telco-urile, nu?) si tot asa. Google ar fi si el acolo, garantat. Disney?
Hai ca termin si episodul asta ca e lung cat o zi de post. Practic, am combatut un pic din varianta radicala a viitoarei revolutii tehnologice – desi e posibil sa se intample asa cum spun cetatenii respectivi. Teoria mea este insa un pic ma bucolica (vad o lume mai ecologica si mai putin hi-fi). Bazata pe abundenta lucrurilor de prima necesitate dar cu o raritate in ceea ce priveste chestiile de status. Si cele de perpetuare a genelor (generarea si educatia progeniturilor). Dar despre asta in episodul 3. 🙂

PS. Frate, da’ ce pofta am sa bat campii zilele astea. Ma gandesc sa fac un podcast. Ar fi o experienta interesanta.

About the author

2 comments

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta