Complexul lui Portnoy

C

Complexul lui Portnoy – Philip Roth

Pana acum asociam intotdeauna literatura evreiasca urbana cu Saul Below, iar pe cea rurala cu Isaac Bashevis-Levis (super tare “Gimpl netotul” – una dintre cele mai tari povestiri care s-au scris vreodata). Acum insa parca l-as pune pe Philip Roth la literatura urbana. Parca e mai particular. Iar asta da o nota mai mare de autenticitate.
Structural, cartea e un prelung monolog pe care Alex Portnoy – functionar municipal de 33 de ani, aparator al drepturilor celor asupriti, si in acelasi timp dotat co o voracitate sexuala peste medie – il tine pe canapeaua psihiatrului sau.

O adunatura de complexe de inferioritate si superioritate, de ambivalente odipiene fata de parinti, de frustrari transformate simbolic, asta e eroul nostru. Interesanta este joaca cu autobiografia a lui Roth. Cam acelasi fir de pornire ca si personajul principal din “Complotul impotriva Americii”, acelasi an de nastere, acelasi mediu etc – aceste elemente fiind reale. Fireste un mare autor nu poate sa scrie decat despre sine, desi niciodata in forma bruta.

E genul de carte pe care pudibonderia noastra nu ar recomanda-o adolescentilor. Care in niciun caz nu s-ar studia la scoala. Care abunda in cuvinte pe care le-am considera obscene intr-o lume mai curata si in scene socante candva.  Nu in lumea noastra. Plus ca au un rol foarte important in structura romanului.

E genul de carte lalaita, care nu ajunge nicaieri si nici nu iti propune sa ajunga. Fara vreun pasaj catarctic, fara puncte de cotitura. O dezvaluire si un bildungsroman. Despre cum este sa cresti ca un copil evreu intr-o lume a albilor anglo-saxoni din anii ’40-’50, intr-un oras de pe coasta de est (New Jersey). Despre un etnicitate, despre sentimentul de a fi american de categoria a doua. Si despre prejucidiile suferite si cele aplicate (cetatenilor de categoria a III-a – schwartze). Spumos ca limbaj – mai ales cand apar cuvinte din idish.  Despre visuri culturale sublimate sexual. Despre parintii prea posesivi. Si despre imaginea idilica a altor familii. Despre dorinta de a fi altceva. Si a nu putea sa fi nici ceea ce cred ceilalti ca esti. Despre complexele evreului minoritar intr-o lume in care discriminarile sunt subtile, dar exista. Si despre diferitele strategii de aparare create.

Nu e o carte pe care cred ca o pot gusta toti. Licentioasa, cantonata in etnicitate, fara actiune, cu un umor ciudat. Foarte a la Woody Allen, pai nu trebuia sa il pun si pe el aici? Asadar o sa spun doar asa: mergeti la librarie si cititi primele 3-4 pagini. Si daca va plac si puteti sa cititi o chestie de 350 de pagini exact in acelasi stil, se merita sa o luati. Dar daca nu v-au placut de pilda Herzog – Saul Bellow sau Joyce sau Saramago sau alte carti in care nu se intampla ceva stralucitor, mai bine mergeti pe altceva.

PS Nu stiu daca s-a inteles, asa ca o mai spun o data: este delicioasa in porcosenia ei, si fascinanta in modul in care diseaca firul in patru. 🙂

About the author

4 comments

Leave a Reply to hnu Cancel reply

  • Roth e intr-un anume fel, cum nu! Si chiar la Woody Allen ma ducea si pe mine cu gandul, intotdeauna… si exact pentru despicat firul o admiram si eu, un fel de: cum sa scrii mult si bine despre un minuscul fapt

  • Ce-mi place mie la Roth e ca abordeaza de la carte la carte “iudeitatea” sa prin alta prisma. Greu te-ai gindi ca “Portnoy” si “Plot against America” sint scrise de acelasi autor. Si totusi…

  • Salut!
    Eu am terminat ieri “Everyman” de Roth si e prima carte pe care o citesc de el, si in engleza. Intr-adevar nu se intampla nimic…si totusi tot iti vine sa o citesti. Spre deosebire de cartile citite de tine, asta e atat de pura (barley anything sexual), dar in schimb face anatomia infarcturilor si operatiilor pe inima…just too much of that.
    Mi-a placut si nu mi-a placut si cred ca nu am inteles tot ce era de inteles.

  • mai bine incepi cu abecedarul si pe parcurs o sa descoperi ca verbul “a merita” nu-i reflexiv, tarane. deci, dupa ce stapanesti cat de cat limba romana poti sa faci si critica literara. altfel nu “se merita”, mai vanghelie. zau asa.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta