Azi dimineata am facut o plimbare pana in Ginza, aceasta Cale a Victoriei din Tokyo. 🙂
Si am notat ceva observatii pe Palm, pe care le voi transcrie aici:
1. In metrou sunt 2 tipuri de japonezi: cei batrani care citesc carti si cei tineri care se uita la manga-uri si stau cu castile pe urechi. Cei batrani au absolut toti cartile imbracate in hartie. Oameni atenti, care au trait si vremuri mai grele.
2. Toate manechinele sunt albese, cum ziceam noi cand eram mici (adica caucaziene). Si in nouzeci la suta dintre magazinele sic au parul blond.
3. Femeile japoneze sunt mici, asa de mici incat de multe ori ai impresia ca te uiti la pustoaice de 13-15 ani si te simti un pic vinovat.
4. Vezi o gramada de femei japoneze vopsite saten. Sau barbati care pozeaza in europeni. Plus o faza interesanta: cu cat un local/magazin este mai high class cu atat va scrie intr-o limba mai europeana(cum ar veni mai exotica): engleza > italiana > franceza. Nu am vazut sigle in germana, dar poate astea sunt rezervate magazinelor serioase de surubelnite si alte gizmo-uri asemanatoare.
5. Din pacate nu toate magazinele cu multe etaje spun ce se afla inauntru. Intri intr-un magazin cu multe etaje. Primul etaj e de femei. Firesc, zici. Urci la doi, crezand ca o sa gasesti ceva pentru barbati. Gresit, tot articole de femei. Fireste, femeile au multe nevoi. Poate la trei. Gresit, din nou. Poate la patru, din nou gresit. Dupa inca 3-5 etaje de femei, ajungi la ultimul. Acolo este o cafenea unde doamnele stau la taclale dupa ce au cheltuit banii agonisiti cu sudoare de soti (cliseu voit).
6. Varianta II la #5. Ajungi int-un etaj pentru barbati. Dar toate marimile sunt pe structura anatomica japoneza. Mici adica.
7. Magazine de electronice: chiar si in zona selecta este o nebunie multicolora. Nu doar la reclamele exterioare. Ci si in inauntrul magazinelor — vanzatorii vin la tine, striga prin magazine discounturi, totul este acoperit de etichete tipatorare si asa mai daparte. La magazinul Apple, nu erau etichetele astea tipatoare. Stil, tata 🙂 (Singurul repros e ca nu m-au lasat sa fac o poza in interior.)
8. Am fost la Sony Showroom. Nu a fost deosebit de impresionant. Doar un Aibo mi s-a parut foarte tare. In plus am pus mana pe un Sony LibriE (adica un Sony Reader pentru japonezi). Super tare. Foarte misto ecranul. Mare si foarte comod la citit. Din pacate nu aveau versiunea englezeasca a produsului, ca l-as fi luat. Asa mai trebuie sa astept ceva. In yeni parca era 42 mii (asta ar insemna cam vreo 11 milioane in ROL)
9. Japonezii sunt bautori mari de cafea. Cred ca am vazut mai mult de 500 de cafenele in ultimele zile (inclusiv vreo 30 de Starbucksuri). Plus ca vand toate tipurile de cafea la distribuitoare automate pe strada.
10. Japonezii sunt mari fumatori. La ei nu e interzisa reclama la tigari.
11. Daca Tokyo are vreo 22 de milioane si Bucurestiul vreo 2,2 milioane ar trebui in Tokyo sa fie cam de 10 ori mai multe chestii (magazine, restaurante, cafenele and so on). Hai sa zicem de 25 de ori, ca sunt mai avansati. Ce este interesant este ca sunt de 100 de ori mai multe chestii. Cel putin. De exemplu toate zonele centrale (ca aici totul este un centru de fapt) au o groaza de cladiri pe 8-15 nivele pline numai cu restaurante (adica 30-40 de restaurante in cladire – sau cofetarii, cafenele and so on).
tell us more, tell us more!
am observat si eu ca femeile asiatice imita europencele foarte mult. trebuie sa fie al naibii de greu sa fii o Hariko si sa iti doresti sa fii o Heidi….
misto observatii. si eu m-am intors cu agenda plina de observatii din Franta. nu atat de socante insa. le voi publica si eu, cu dedicatie!
Salut Andressa.
Intradevar Japonia este o tara superintersanta. Promit sa mai povestesc in urmatoarele zile.
Abia astept observatiile tale despre Franta.