nomazi simbolici

n
Referitor la desteptarea Romaniei, eu sunt mai mult decat usor sceptic. Pur si simplu cred ca e o cauza pierduta, cel putin pe termen mediu. Si asta nu din motive pur economice, ci in primul rand din pierderea sperantei. O arata faptul ca oamenii isi amenajeaza din ce in ce mai mult existentele facand abstractie de zona publica sau plecand cu totul din tara.

Asta imi aduce aminte de un episod dintr-un documentar BBC clasic, “Ascent of Man”, in care realizatorul  – Jacob Bronowski – vorbeste de incapacitatea popoarelor nomade de a cladi civilizatii. Cam asa si cu noi – cred ca am devenit cu totii nomazi la nivel simbolic. Nu reusim sa acumulam suficient cheag (capital mental sau financiar destinat unor proiecte pe termen lung, aici). Nu mai vrem sa ne legam vietiile de locul asta. Poate unii accepta sa ramana aici, dar nu pentru loc, ci in pofida locului, pentru familie si prieteni. Faptul ca tinerii cei mai inteligenti pleaca dupa liceu, faptul ca tinerii antreprenori inteleg ca nu exista o piata interna si tintesc realizarea de proiecte globale, faptul ca asteptam salvatori externi (sa vina americanii, nu europenii, ba nu acum chinezii sau arabii) arata pierderea sperantei ca aici poate fi bine, ca aici te poti vedea parinte fericit, bunic implinit inconjurat de nepoti, vecin zambitor, cumparator sau turist relaxat, contribuabil respectat.

About the author

5 comments

  • In urma cu 10-12 ani am facut un pariu cu mine si mi-am spus ca in 10 ani vom fi o tara normala (cu tot ce insemna aceasta notiune pentru mine, atunci).
    Acum, dupa atat de mult timp, simt ca am pierdut mai mult decat un pariu si am senzatia ca nu mai am timp sa astept sa se schimbe ceva.

  • Da, cam asa simt si eu. Cumva daca decidem sa plecam suntem parte a problemei, iar daca ramanem nu cred ca avem suficienta forta sa schimbam revolution-like si nici suficienta rabdare/timp incat sa asteptam se schimbe evolutiv. Si acum, ca si tine, am si eu o fetita care creste si pentru care vreau tot binele din lume.

  • Atunci cand este si un copil ecuatia nu mai este simpla.
    Stai si te gandesti la atat de multe variabile si oricat ai incerca sa gasesti o solutie care sa insemne ramanere aici observi ca nu este decat o solutie temporara sau riscanta.
    E aiurea sa traiesti intr-un mediu in care lucrurile pe care le blamam si impotriva carora luptam in urma cu 10 ani sa devina, intre timp, normalitate. In acest mediu nu vrei sa-ti cresti copilul, macar fetele noastre sa aiba alte sanse, sa nu mai fie si ele parte a generatiei de sacrificiu.

  • Da, asa simt si eu. Tocmai asta e cercul vicios, ca noi – cei care macar ipotetic/teoretic putem face ceva – nu mai putem spera cu adevarat intr-un viitor bun aici. Si atunci nu sunt decat 2 variante: fie plecarea cat mai ne merg balamalele, cat mai suntem angajabili, fie strangerea de bani sa ne trimitem copii la studii afara, cu intelegerea faptului ca vor ramane acolo, ca e de dorit sa ramana acolo si sa se bucure de o viata mai buna.

    • Raspunsul este, din pacate, unul singur.
      Hai sa iti dau un exemplu: daca plec maine fata mea va fi cetatean canadian pana vine timpul de facultate si la “school of choice” nu o sa ma mai coste 120.000 / 4 ani ca pentru un outsider, ma va costa 24.000/ 4 ani ca pentru un cetatean.
      Pe langa asta: daca vom mai apuca noi 60 de ani as vrea sa ii apuc in alta parte, nu aici unde as fi doar o povara pentru cei din jurul meu.

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta