fbpx

o poveste

o

Astazi l-am vazut pe piticul care canta prin tramvaie muzica bisericeasca si primeste banuti.  Ii oferea cateva monede altui cersetor, pe strada. Mi s-a parut un gest atat de emotionant. Nu am cuvinte.

About the author

2 comments

  • Nu sunt o fire super/ hyper/mega/extra (etc) sensibila. Nu tin cu cei fara casa, cu cei care nu muncesc… Nu imi pasa de toata lumea (dac stau sa ma gandesc bine, sunt chiar egoista). Dar… am citit “o poveste” intamplator si… m-a lovit o tristete din aia coplesitor de dureroasa. Uneori uit ca tristetea doare… Azi mi-am reamintit.
    Intr-o zi un “batran fara casa” (refuz sa ii spun “boschetar” deoarece in momentul de fata mi se pare prea rece si vulgar termenul) mi-a dat o bomboana doar pt ca eu ii dadusem o “Eugenia” cu o zi inainte, cand veneam de la scoala…
    N-o sa uit niciodata. Statea pe banca. Avea doua bomboane in mana. Le-a privit pt cateva secunde. Apoi. mi-a intins una dintre ele zambind. Am incercat sa il refuz, dar a insistat. Inca o am. Am pastrat-o. E una dintre putinele dovezi ca bunatatea inca exista. Se pare ca oamenii care nu au nimic, au totusi mai mult decat unii dintre noi: au capacitatea de a darui…. Mie prin bomboana aia mi-a dat speranta si o lacrima amestecata cu un zambet…

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta