fbpx

Palomar

P

In ultima vreme n-am prea mai avut de timp de scris pe blog. Am avut in schimb timp de citit. Si asta imi aduce aminte de Borges care spunea undeva (fie in cartea aia verde – Borges despre Borges, fie in aia Borges vs. Sabatto) ca cititul este o ocupatie mult mai intelectuala decat scrisul. Ca cititul presupune o atitudine mai modesta, o viziune mai inteleapta asupra lumii decat scrisul. Dar fireste ca o spunea mult mai frumos. Pentru ca era un mare scriitor (si cititor).
Apropo de Borges, a aparut volumul doi din integrala prozei, la Polirom.

Ce am mai citit in ultima vreme? Italo Calvino – Palomar, Amy Tan – Fiica tamaduitorului de oase, Neil Gaiman – Zei americani, Mishima – Templul de aur, Andrei Codrescu – Casanova in Boemia.

In postul asta o sa scriu despre Palomar – Italo Calvino.
E o cartulie mica care probabil ar trebui clasificata ca roman. Sau ca un set de povestiri legate. E o carte despre felul in care domnul Palmorar (hiper-observatorul – numit dupa observatorul astronomic) vede lumea.

O carte matematizata si filosofica. Ca pozitie aduce intrucatva cu fenomenologia huserliana. Ca structura, cu Spinoza sau Tractatul lui Wittgenstein.
Cartea e impartita in trei parti, care se impart la randul lor in trei subparti, care cuprind cate trei tablouri.

Practic domnul Palomar se plimba si vede lucruri: un val, cerul, un san de femeie, stele, un magazin de branzeturi, o macelarie, un stol de grauri, cerul, norii. Si cugeta asupra lor. Incearca sa prinda realitatea. Sa observe si sa o disece pana la ultimul nivel.

E o carte buna. Si foarte deprimanta. Pentru ca domnul Palomar este un alt inadaptat. Ca si Don Quijote, ca Svek, ca Gimpl netotul sau Canuta om sucit, in literatura noastra. Pentru ca toate eforturile lui sunt nu zadarnice, ci pur si simplu absurde. Mi s-a parut o carte aproape kafkiana, deci in aparenta e foarte solara. O carte despre imposibilitatea cunoasterii. Si despre lipsa de noima a unei vieti complet rationale si rationalizatoare. Intr-un fel Palomar seamana cu Gog al lui Papini. Acelasi tip de structura, acelasi tip de personaj (pentru ca si Palomar este un monstru in felul sau).

About the author

2 comments

By admin

Recent Posts

Recent Comments

Archives

Categories

Meta