Andreea imi povestea despre teoria unei prietene de-a ei cum ca munca fizica te scuteste de tot felul de deprimari difuze pe care noi oamenii de birou, relativ sanatosi, relativ asezati, le avem din cand in cand. Si adevarul e ca printre randuri, la munca, in timp ce facem una sau alta, gandul ne mai zboara la chestiuniile noastre persoanale. Fireste, si daca muncesti fizic te gandesti la ale tale, dar parca nu asa mult. Sau poate noi astia care stam la birouri suntem predispusi la raznit ganduri, moare mori stricate ce suntem. Naiba stie. Cert e ca as merge intr-un weekend la cules struguri sau porumb for a change. Mai mergeam in copilarie. Atunci mi se parea destul de enervant. Cam asa cum mi se pare cum uneori cand tot stau si scriu mailuri, docuri si exceluri. :))
untitled
u
Plurarul de la “moară” e “mori”, moarea e altceva.. 😉
foarte corecta observatia. sorry 🙂
mergea shi moare. chiar mai bine:) moare fiind caracter. asha ca rectifica rectificare.
daca lashi mori.. atunci e vb de rajnit ganduri.
shi nu te mai lua dupa orice ceaslov deschis:P
Eu de abia astept sa tai lemne 🙂 La primavara plantez in jur de 20 de pomi, ca sa am in cativa ani in ce sa ma urc si ce sa culeg. Cei de la tara de abia asteapta sa calce pe asflat, eu de abia astept sa intru in iarba si (nu neaparat) noroi. Eu le spun sa continue sa cultive lucruri naturale, ei se duc si le cumpara de la Metro sau din piata.
Pana la urma, depinde in ce “camp” lucrezi. A sta numai in birou sau numai in porumb nu e bine.
Anyway, e cumva foarte trist ce se intampla pe la tara.