Pe langa sediul firmei noastre isi duc viata trei pisici: una alb cu negru, cealalta o pantera de carbune, iar cea de-a treia un tigrisor tarcat. Toate trei grasune si curate. Le vad din cand in cand, cand mai ies afara. Si ma bucur de ele. E minunat cat de bine s-au adaptat ele in oras, cat de urbane au devenit. Si sunt, intr-un fel, un fel de opere de arta, pe cuvant. Citeam acum cateva zile ca la Tokyo exista un bar cu noua pisici, unde platesti cam 7 dolari pe ora ca sa ai privilegiul sa le mangai. La drept vorbind, nu tin minte sa fi vazut o pisica vagaboanda la Tokyo. Ma gandesc insa ca la noi e un pic mai frumos – le vezi in mediul lor natural, animale un pic salbatice, un pic domestice. Si inca o chestie, am vazut-o pe cea tarcata acum cateva saptamani sarind un gardulet cam de 1.2 metri. Dintr-o miscare, fara sa-l atinga. E ca si cum noi am sari un gard de 8-9 metri.
BTW: Pisicile vagaboande au blogul lor.
Adevarul ca de la pisici, ca si de la caini am putea invata multe ca si comportament, si unii dintre noi ca si inteligenta.
Iar din punctul meu de vedere cei din Tokyo au de pierdut 🙂
Poze, poze, vreau poze! 🙂
Sa vina pozele! Altfel nu cred 😀
Aaa, m-ai atins aici. Si eu am la firma tot 3 pisici: una neagra (Lori), una alb cu portocaliu (Alpi) si una tarcata (Rivaldo). Sunt ale mele si sunt zapacite rau. :))