1. Mi-am adus aminte de Jurnalul Extim al lui Tournier. O cartulie foarte profunda, chiar daca ia forma unui jurnal de maruntisuri. Idea principala e descrierea lucrurilor cu care venim in contact, as opposed to “jurnal intim” – descrierea starilor interioare. Cumva mi se pare ca pe masura ce trece timpul peste noi ajungem sa apreciem mai mult exterioritatea, sa ajungem sa ne limitam cumva in exhibarea sufletelelor, poate pentru ca suntem mai uscati, poate mai fricosi, poate mai pudici sau poate mai intelepti. Ca la actori, mai greu sa spui o poveste coerenta despre lucruri decat despre tine insuti.
2. Am citit aseara Gorel and the Pot-Bellied God. Un scriitor foarte bun, Tidhar asta. Desi nuvela e scrisa intr-o cheie minora, un fel de tribut in gluma pentru sword-and-sorcery-ul clasic, are ceva din Neveryonul lui Delany sau din Earthsea lui LeGuin. Cu alte cuvinte nu e doar latura aia picaresc-burlesca (a la Moorcook), ci gasesti pe acolo si meditatii mai profunde asura conditiei umane, asupra inegalitatii, asupra limbajului sau sexualitatii. A nice read for evening, fara insa a ajunge la inaltimea Neveryonului, pe care recunosc ca eu l-am citit lent, doar primul volum pana acum, insa care vine cu alt tip de satisfactii. Si tot Gorel asta mi se pare ca aduce ca atmosfera, pe alocuri, un pic cu cea din Junkie sau Interzone-ul lui Burroughs – acelasi gen de melanj de droguri si destrabalare, un pic scabros, un pic senzual.
